Franceză pentru începători: lecțiile 51–100
Parcurge lecțiile 51–100 de franceză, în ordine, cu explicații, exemple și povești pentru începători.
Înapoi la blog

21 octombrie 2026
7 min citire
Familia în japoneză se numește 家族, kazoku. Când vorbești politicos cu cineva din afara familiei despre părinții tăi, folosești de obicei 父, chichi, pentru tată și 母, haha, pentru mamă. Despre părinții interlocutorului poți folosi お父さん, otōsan, și お母さん, okāsan. Alegerea depinde și de situație; nu este o împărțire absolută între „al meu” și „al tău” în orice conversație.
Imaginează-ți că arăți o fotografie unui coleg nou. Spui cine sunt persoanele din familia ta. Colegul întreabă despre una dintre ele. Aceeași persoană poate fi numită prin termeni diferiți, pentru că rolul vorbitorului se schimbă.
Se caută vocile disponibile…
— Haha desu. — Este mama mea.
Se caută vocile disponibile…
— Okāsan desu ka. — Este mama dumneavoastră?
Nu înseamnă că fotografia s-a schimbat. Prima replică vine de la persoana care vorbește despre propria mamă. A doua vine de la interlocutor. În traducerea românească trebuie uneori să adăugăm „mea” sau „dumneavoastră” pentru a face perspectiva vizibilă.
Japoneza nu are nevoie să repete mereu watashi no, „al meu”, dacă relația este clară. Totuși, poți spune 私の母 — watashi no haha când ai nevoie să clarifici a cui mamă este descrisă.
| Relație | Despre propria familie, în registrul explicat | Despre familia interlocutorului |
|---|---|---|
| tată | 父 — chichi | お父さん — otōsan |
| mamă | 母 — haha | お母さん — okāsan |
| frate mai mare | 兄 — ani | お兄さん — onīsan |
| soră mai mare | 姉 — ane | お姉さん — onēsan |
„Mai mare” înseamnă mai în vârstă decât persoana a cărei rudă o descrii, nu mai înalt sau mai important. Ani și ane nu sunt termeni generali pentru orice frate ori soră. Dacă vârsta relativă este necunoscută, nu o inventa doar ca să folosești un cuvânt din tabel.
Păstrează vocalele lungi din otōsan, okāsan, onīsan și onēsan. Ele fac parte din cuvinte. În hiragana vezi おとうさん, おかあさん, おにいさん, おねえさん; romanizarea cu macron ajută citirea consecventă.
弟 — otōto este fratele mai mic, iar 妹 — imōto, sora mai mică. Când vorbești despre fratele sau sora mai mică a interlocutorului, poți folosi 弟さん — otōto-san și 妹さん — imōto-san.
Se caută vocile disponibile…
— Otōto ga hitori imasu. — Am un frate mai mic.
Se caută vocile disponibile…
— Imōto ga futari imasu. — Am două surori mai mici.
Pentru propriii copii, 息子 — musuko înseamnă fiu, 娘 — musume fiică, iar 子ども — kodomo copil. În registrul de prezentare exersat, nu adaugi san la propriul otōto, imōto, musuko sau musume.
Această observație nu este o afirmație despre valoarea persoanei. Este alegerea expresiei în raport cu interlocutorul. Nu traduce absența lui san prin lipsă de respect în română și nu o transforma într-o judecată despre relațiile de familie.
Poți auzi un copil sau un adult spunând お母さん — okāsan când se adresează propriei mame. În conversații informale, oamenii pot folosi asemenea termeni și când vorbesc despre propriii părinți. De aceea, regula din tabel este un model util pentru prezentarea politicoasă, nu o interdicție universală.
Japan Foundation explică această variație prin context, gradul de formalitate și vârsta vorbitorului. Pentru început, exersează două situații separat: prezinți familia unui coleg nou; vorbești direct cu un membru al familiei. Nu presupune că o expresie auzită într-un film se transferă fără schimbări într-o prezentare formală.
În exercițiile acestei lecții, dacă scrie „despre propria mamă, către un interlocutor din afara familiei”, alegerea urmărită este haha. Dacă scrie „întrebi colegul despre mama lui”, alegerea este okāsan. Contextul este parte din răspuns.
夫 — otto înseamnă soț, iar 妻 — tsuma soție, când vorbești despre propria relație în modelele de aici.
Se caută vocile disponibile…
— Otto to kodomo desu. — Sunt soțul meu și copilul meu.
Se caută vocile disponibile…
— Tsuma wa sensei desu. — Soția mea este profesoară.
To leagă substantivele în prima propoziție. Wa introduce tema celei de-a doua. Nu este nevoie să adaugi o listă completă de rude într-o singură prezentare. Alege persoanele relevante situației și folosește propoziții scurte.
Familiile pot avea componențe diferite. Pentru practica lingvistică poți folosi o familie fictivă sau numai relațiile pe care vrei să le descrii. Nu trebuie să completezi toate categoriile dintr-un tabel ca să produci o prezentare corectă.
Se caută vocile disponibile…
— Ane no kodomo desu. — Este copilul surorii mele mai mari.
Se caută vocile disponibile…
— Ani no tomodachi desu. — Este prietenul fratelui meu mai mare.
Se caută vocile disponibile…
— Watashi no kazoku no shashin desu. — Este o fotografie a familiei mele.
No leagă substantivele și arată relația dintre ele. Citește grupul până la substantivul final: în ani no tomodachi, persoana identificată este prietenul, nu fratele. În kazoku no shashin, obiectul este fotografia.
Dacă un grup lung devine greu de urmărit, împarte prezentarea în două propoziții. Nu trebuie să construiești imediat „prietenul copilului surorii…” pentru a demonstra că ai înțeles no. O relație clară este mai utilă decât un lanț pe care nu îl poți explica.
Ken:
Se caută vocile disponibile…
— Gokazoku no shashin desu ka. — Este o fotografie a familiei dumneavoastră?
Mira:
Se caută vocile disponibile…
— Hai. Chichi to haha to ane desu. — Da. Sunt tatăl meu, mama mea și sora mea mai mare.
Ken:
Se caută vocile disponibile…
— Onēsan wa gakusei desu ka. — Sora dumneavoastră mai mare este studentă?
Mira:
Se caută vocile disponibile…
— Iie, sensei desu. — Nu, este profesoară.
Go din gokazoku arată aici referirea politicoasă la familia interlocutorului. Mira răspunde cu termenii pentru propria familie. Ken folosește onēsan când întreabă despre sora Mirei; nu vorbește despre sora lui.
Soluții explicate:
Nu. Înseamnă familie; perspectiva se stabilește din context și din expresiile care îl însoțesc. Gokazoku apare în referirea politicoasă la familia altcuiva.
Nu dacă relația este clară. Repetarea poate fi utilă pentru clarificare, dar nu este obligatorie în fiecare propoziție.
Două persoane descriu aceeași fotografie pe rând, apoi pun întrebări. Aceasta susține înțelegerea relațiilor. Pentru feedback poți consulta anunțurile de japoneză și cum funcționează Hola25.
Se caută vocile disponibile…
— Mira-san wa kazoku no shashin o misemasu. — Mira arată o fotografie a familiei.
Se caută vocile disponibile…
— “Kore wa ane desu” to iimasu. — Spune: „Aceasta este sora mea mai mare”.
Se caută vocile disponibile…
— Ken-san wa “onēsan desu ka” to kikimasu. — Ken întreabă: „Sora dumneavoastră mai mare?”.
Se caută vocile disponibile…
— Mira-san wa “hai. Ane wa Ōsaka ni sunde imasu” to kotaemasu. — Mira răspunde: „Da. Sora mea mai mare locuiește în Osaka”.
Se caută vocile disponibile…
— Shashin ni wa chiisai kodomo mo imasu. — În fotografie este și un copil mic.
Se caută vocile disponibile…
— Mira-san wa “ane no kodomo desu” to setsumei shimasu. — Mira explică: „Este copilul surorii mele mai mari”.
Vocabular: 家族, kazoku — familie; 姉, ane — soră mai mare, în perspectiva explicată; 子ども, kodomo — copil; 大阪, Ōsaka — Osaka; 住む, sumu — a locui; 説明する, setsumei suru — a explica.
Gramatica pe exemple: „姉です” reflectă perspectiva Mirei asupra propriei surori. „お姉さんですか” este întrebarea lui Ken despre sora interlocutoarei. „姉の子ども” leagă copilul de mama sa prin no.
Verifică înțelegerea: 1. Unde locuiește sora Mirei? 2. Al cui este copilul din fotografie?
Răspunsuri: 1. În Osaka. 2. Al surorii mai mari a Mirei.
Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta pe Hola25. Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea platformei. Poți personaliza setările pentru cookie-uri de analiză și marketing.
Politica de cookies | Politica de confidențialitateParcurge lecțiile 51–100 de franceză, în ordine, cu explicații, exemple și povești pentru începători.
Parcurge lecțiile 1–50 de franceză, în ordine, cu explicații, exemple și povești pentru începători.