Hola25
Hola25 Logo
Hola25
Utilizatori disponibili

Înapoi la blog

Patru primitive de bază: puterea, unu supra x, exponențiala și cosinusul
Matematică

Formule integrale: tabel, metode și exemple rezolvate

Hola25
Hola25
Autor

19 noiembrie 2026

9 min citire

În acest articol

Un tabel cu formule integrale este, pentru clasa a XII-a, ce era tabelul derivatelor pentru clasa a XI-a: instrumentul de bază al analizei matematice. Legătura dintre cele două este directă. A integra înseamnă a face drumul invers față de derivare: cauți funcția a cărei derivată o ai în față. De aceea, cine știe bine derivatele învață integralele mult mai repede. Mai jos găsești tabelul, cele două metode care se cer la Bacalaureat și exemple rezolvate pas cu pas.

Pe scurt:

  • O primitivă a funcției f este o funcție F cu proprietatea F'(x) = f(x).

  • Puterea: ∫ x^n dx = x^(n + 1) / (n + 1) + C, pentru n diferit de −1.

  • Cazul n = −1: ∫ (1 / x) dx = ln |x| + C.

  • Integrala definită de la a la b este F(b) − F(a), unde F este o primitivă.

  • Prin părți: ∫ f · g' dx = f · g − ∫ f' · g dx.

Ce este o primitivă?

O funcție F este primitivă a funcției f dacă derivata lui F este f. De exemplu, F(x) = x³ este o primitivă a lui f(x) = 3x², pentru că (x³)' = 3x².

Dar și x³ + 5 are aceeași derivată. De aceea, toate primitivele unei funcții diferă între ele printr-o constantă. Mulțimea lor se numește integrala nedefinită și se scrie:

∫ f(x) dx = F(x) + C

Constanta C nu este un detaliu. La integrala nedefinită, lipsa ei se depunctează.

Care sunt primitivele funcțiilor elementare?

Puteri:

  • ∫ 1 dx = x + C

  • ∫ x^n dx = x^(n + 1) / (n + 1) + C, pentru n diferit de −1

  • ∫ (1 / x) dx = ln |x| + C

  • ∫ √x dx = (2 / 3) · x · √x + C

Exponențiale:

  • ∫ e^x dx = e^x + C

  • ∫ a^x dx = a^x / ln a + C

Funcții trigonometrice:

  • ∫ sin x dx = −cos x + C

  • ∫ cos x dx = sin x + C

  • ∫ (1 / cos² x) dx = tg x + C

  • ∫ (1 / sin² x) dx = −ctg x + C

Fracții și radicali:

  • ∫ 1 / (x² + a²) dx = (1 / a) · arctg (x / a) + C

  • ∫ 1 / (x² − a²) dx = (1 / (2a)) · ln |(x − a) / (x + a)| + C

  • ∫ 1 / √(a² − x²) dx = arcsin (x / a) + C

  • ∫ 1 / √(x² + a²) dx = ln (x + √(x² + a²)) + C

Fiecare rând se verifică prin derivare: dacă derivezi rezultatul, trebuie să obții funcția de sub integrală. Este și cea mai bună metodă de a-ți verifica orice calcul.

Ce proprietăți folosești la calcul?

  • Suma: integrala unei sume este suma integralelor.

  • Constanta: o constantă care înmulțește funcția iese în fața integralei.

Atenție: nu există o regulă asemănătoare pentru produs. Integrala unui produs nu este produsul integralelor.

Exemplul 1. ∫ (3x² + 2x − 5) dx

Integrezi termen cu termen: x³ + x² − 5x + C.

Exemplul 2. ∫ (x² + 1) / x dx, pentru x > 0

  • împarți fiecare termen la x: (x² + 1) / x = x + 1 / x

  • integrezi: x² / 2 + ln x + C

De multe ori, o integrală care pare grea devine simplă după ce rescrii funcția.

Ce este integrala definită?

Integrala definită de la a la b se calculează cu formula Leibniz-Newton:

integrala de la a la b din f(x) dx = F(b) − F(a)

unde F este o primitivă oarecare a lui f. Rezultatul este un număr, nu o funcție, deci nu mai apare constanta C.

Exemplul 3. Integrala de la 0 la 1 din x² dx.

  • o primitivă este x³ / 3

  • F(1) − F(0) = 1 / 3 − 0 = 1 / 3

Exemplul 4. Integrala de la 1 la e din (1 / x) dx.

  • o primitivă este ln x

  • ln e − ln 1 = 1 − 0 = 1

Exemplul 5. Integrala de la 0 la 1 din (2x + e^x) dx.

  • o primitivă este x² + e^x

  • F(1) − F(0) = (1 + e) − (0 + 1) = e

Cum funcționează integrarea prin părți?

Se folosește când sub integrală este un produs de două funcții de tipuri diferite, de exemplu un polinom și o exponențială.

Formula: ∫ f · g' dx = f · g − ∫ f' · g dx

Alegi ca f funcția care se simplifică prin derivare și ca g' funcția pe care o poți integra ușor.

Exemplul 6. ∫ x · e^x dx

  • f(x) = x, deci f'(x) = 1

  • g'(x) = e^x, deci g(x) = e^x

  • ∫ x · e^x dx = x · e^x − ∫ e^x dx = x · e^x − e^x + C

  • rezultatul: (x − 1) · e^x + C

Pentru integrala definită de la 0 la 1: F(1) − F(0) = 0 − (−1) = 1.

Exemplul 7. ∫ ln x dx

  • f(x) = ln x, deci f'(x) = 1 / x

  • g'(x) = 1, deci g(x) = x

  • ∫ ln x dx = x · ln x − ∫ 1 dx = x · ln x − x + C

Regula de alegere: logaritmul se ia aproape întotdeauna ca f, pentru că derivata lui este mai simplă decât el.

Cum funcționează schimbarea de variabilă?

Se folosește când sub integrală recunoști o funcție u și derivata ei, u'. Tabelul se rescrie cu u în loc de x:

  • ∫ u' · u^n dx = u^(n + 1) / (n + 1) + C

  • ∫ (u' / u) dx = ln |u| + C

  • ∫ u' · e^u dx = e^u + C

  • ∫ u' · cos u dx = sin u + C

Exemplul 8. ∫ 2x / (x² + 1) dx

  • u = x² + 1, iar u' = 2x, adică exact numărătorul

  • rezultatul: ln (x² + 1) + C

Pentru integrala definită de la 0 la 1: ln 2 − ln 1 = ln 2.

Tot așa, ∫ 2x · e^(x²) dx = e^(x²) + C, pentru că 2x este derivata lui x².

Cum calculezi o arie cu integrala?

Aria suprafeței cuprinse între graficul unei funcții pozitive f, axa Ox și dreptele x = a și x = b este integrala de la a la b din f(x) dx.

Exemplu: f(x) = x², între x = 0 și x = 3.

  • o primitivă este x³ / 3

  • aria este 27 / 3 − 0 = 9

Dacă funcția ia și valori negative, integrezi modulul ei: împarți intervalul în bucăți pe care semnul este constant.

La unele programe se cere și volumul corpului obținut prin rotirea graficului în jurul axei Ox: π înmulțit cu integrala de la a la b din f²(x) dx. Pentru f(x) = x, între 0 și 1, volumul este π / 3.

Care sunt greșelile cele mai frecvente?

  1. Constanta C uitată la integrala nedefinită.

  2. Regula puterii aplicată la 1 / x. Pentru n = −1, formula ar da o împărțire la zero. Rezultatul corect este ln |x|.

  3. Semnele de la sinus și cosinus. La integrare sunt invers față de derivare: integrala lui sin x este −cos x, iar a lui cos x este sin x.

  4. Produsul integrat „pe bucăți”. ∫ x · e^x dx nu este (x² / 2) · e^x.

  5. Ordinea la Leibniz-Newton. Este F(b) − F(a), capătul de sus minus capătul de jos.

  6. Paranteza uitată la F(a), când F(a) are mai mulți termeni. Minusul se aplică tuturor.

  7. Alegerea greșită la integrarea prin părți. Dacă integrala nouă este mai grea decât cea inițială, schimbă rolurile lui f și g'.

  8. Rezultatul neverificat. Derivarea rezultatului durează treizeci de secunde și prinde aproape orice greșeală.

Unde apar la Bacalaureat?

Integralele se cer la subiectul al III-lea, de regulă în a doua problemă, la programele de matematică-informatică, științe ale naturii și tehnologic. Cerințele tipice:

  • arată că o funcție F este primitivă a funcției f, adică derivează-l pe F;

  • calculează o integrală definită cu tabelul;

  • calculează o integrală prin părți sau prin schimbare de variabilă;

  • determină o arie sau un parametru pentru care integrala are o valoare dată.

Primele două cerințe sunt accesibile oricui stăpânește tabelul și formula Leibniz-Newton.

Cum le înveți?

  • repetă întâi derivatele. Fiecare rând din tabelul primitivelor este un rând din tabelul derivatelor, citit invers;

  • scrie tabelul din memorie, zilnic, o săptămână;

  • verifică fiecare rezultat prin derivare, până devine reflex;

  • lucrează a doua problemă de la subiectul al III-lea din variantele oficiale, în ordinea cerințelor.

Un plan pe tot anul găsești în articolul despre strategia de pregătire pentru BAC.

Dacă tabelul este clar, dar nu știi ce metodă să alegi la o integrală nouă, un profesor te poate învăța să recunoști tiparele. Pe pagina de meditații la matematică vezi anunțurile profesorilor, cu preț și durată, iar pe pagina de meditații pentru BAC compari profilurile. Pe Hola25 poți rezerva o lecție de probă de 25 sau 50 de minute, cu prețul afișat înainte de plată. Lecția are loc în sala de lecții Hola25, pe o tablă comună. Anunțurile sunt publicate de profesori, iar platforma nu le verifică studiile sau experiența declarată.

Întrebări frecvente

Ce este o primitivă?

O funcție F a cărei derivată este funcția dată f. De exemplu, x³ este o primitivă a lui 3x².

De ce apare constanta C?

Pentru că derivata unei constante este zero. Dacă F este o primitivă, atunci și F + C este primitivă, pentru orice număr C.

Cât este integrala lui 1 / x?

ln |x| + C. Este singurul caz în care regula puterii nu se aplică.

Când folosesc integrarea prin părți?

Când sub integrală este un produs de funcții de tipuri diferite, de exemplu x · e^x, x · ln x sau x · sin x.

În ce clasă se învață integralele?

În clasa a XII-a. La Bacalaureat se cer la subiectul al III-lea.

Pasul următor

Găsește profesorul potrivit

Cauți după materie și județ, compari profilurile și rezervi o lecție de probă direct pe Hola25.

Găsește un profesor