Hola25
Hola25 Logo
Hola25
Utilizatori disponibili

Înapoi la blog

Jetoane grupate în tăvi compartimentate și câteva jetoane galbene alături.
Ilustrație generată.
Matematică

Numere cu resturi date la împărțire

Hola25
Hola25
Autor

19 noiembrie 2026

6 min citire

În acest articol

Ca să găsești un număr care lasă resturi date la mai multe împărțiri, descrii numerele posibile pentru o condiție și le verifici pe celelalte. Dacă toate împărțirile au același rest, scăderea acelui rest poate transforma problema într-una despre multipli comuni.

Lucrăm cu numere întregi nenegative și împărțitori pozitivi. La împărțirea la un număr d, restul este cel puțin zero și strict mai mic decât d. Aceste limite trebuie verificate înaintea oricărei căutări: un rest egal cu împărțitorul nu este un rest valid.

Cum scrii toate numerele care lasă un anumit rest?

Un număr care lasă restul doi la împărțirea la cinci are forma cinci ori un cât întreg, plus doi. Valorile nenegative sunt doi, șapte, doisprezece, șaptesprezece, douăzeci și doi și așa mai departe.

N=5q+2,q≥0.N=5q+2,\qquad q\geq0.

Lista crește din cinci în cinci. Fiecare termen are restul cerut, iar orice număr cu acel rest apare în listă, deoarece poate fi scris prin câtul său. Aceasta justifică o căutare sistematică, nu doar încercarea unor valori convenabile.

Dacă enunțul cere numere de două cifre, începi cu primul termen care are două cifre și te oprești înainte de o sută. Condiția de mărime se aplică aceleiași liste; nu modifică restul.

Cum combini două resturi diferite?

Căutăm cel mai mic număr nenegativ care lasă restul doi la împărțirea la cinci și restul trei la împărțirea la șapte. Parcurgem lista primei condiții: doi, șapte, doisprezece, șaptesprezece.

Primele trei nu lasă restul trei la șapte. Șaptesprezece este de două ori șapte plus trei, deci funcționează. Fiind primul termen acceptat dintr-o listă crescătoare completă, este cel mai mic.

Verificarea finală scrie ambele împărțiri: șaptesprezece este de trei ori cinci plus doi și de două ori șapte plus trei. Nu este suficient să verifici numai ultima condiție încercată; prima trebuie să rămână adevărată.

Problema Remainders de la NRICH compară asemenea descrieri ale numerelor și situații în care două liste au sau nu elemente comune. Verificarea ambelor resturi este esențială înainte să extinzi o soluție la o listă întreagă.

De ce reapar soluțiile la distanțe regulate?

Dacă un număr verifică ambele condiții din exemplu, adăugarea unui multiplu comun al lui cinci și șapte nu îi schimbă niciunul dintre resturi. Cel mai mic multiplu comun pozitiv este treizeci și cinci.

Prin urmare, șaptesprezece, cincizeci și doi, optzeci și șapte și o sută douăzeci și doi sunt soluții. Mai mult, diferența dintre oricare două soluții se împarte exact și la cinci, și la șapte. Ea trebuie să fie multiplu de treizeci și cinci.

Acest argument dovedește că toate soluțiile sunt în aceeași listă:

N=17+35k,k≥0.N=17+35k,\qquad k\geq0.

În intervalul de la cincizeci la o sută cincizeci, incluzând capetele, obții cincizeci și doi, optzeci și șapte și o sută douăzeci și doi. Următoarea valoare, o sută cincizeci și șapte, depășește limita.

Ce faci când restul este același?

Căutăm numere care lasă restul doi atât la împărțirea la șase, cât și la împărțirea la nouă. Dacă scazi doi, rezultatul trebuie să fie multiplu comun al lui șase și nouă. Cel mai mic multiplu comun pozitiv este optsprezece.

Soluțiile nenegative sunt doi, douăzeci, treizeci și opt, cincizeci și șase și așa mai departe. Numărul doi este admis dacă nu există altă restricție: împărțirea unui număr mai mic decât împărțitorul are câtul zero și păstrează numărul ca rest.

Dacă enunțul cere cel mai mic număr mai mare decât douăzeci, răspunsul este treizeci și opt. Dacă cere cel mai mic număr de două cifre, răspunsul este douăzeci. Formula singură nu decide care dintre aceste cerințe ai primit.

Pentru a organiza împărțirile și divizorii comuni, poți revedea algoritmul lui Euclid. În această problemă, scopul este identificarea valorilor cu resturi simultane, nu doar calcularea unui divizor comun.

Când nu există nicio soluție?

Un număr care lasă restul unu la șase este impar, deoarece un multiplu de șase este par. Un număr care lasă restul doi la patru este par. Același număr nu poate avea ambele proprietăți, deci sistemul este imposibil.

Nu trebuie să încerci o sută de valori ca să concluzionezi. Contradicția de paritate exclude toate numerele. O listă fără element comun pe primele câteva poziții nu ar fi suficientă singură: întâlnirea s-ar putea produce mai târziu.

În general, dacă un divizor comun împarte ambii împărțitori, el trebuie să împartă și diferența dintre resturile cerute. Condiția se vede scăzând cele două scrieri ale aceluiași număr. Dacă resturile nu o respectă, nu există soluție.

Pentru cei doi împărțitori șase și patru, divizorul comun doi nu împarte diferența dintre unu și doi. Astfel regăsim contradicția printr-o regulă mai generală.

Pot exista soluții dacă împărțitorii au un divizor comun mai mare decât unu?

Da. Căutăm un număr care lasă restul unu la șase și restul trei la patru. Lista primei condiții începe cu unu, șapte, treisprezece. Șapte funcționează: împărțit la patru lasă trei.

Soluțiile se repetă din doisprezece în doisprezece, deoarece acesta este cel mai mic multiplu comun al lui șase și patru. Obții șapte, nouăsprezece, treizeci și unu și așa mai departe.

Produsul împărțitorilor este douăzeci și patru, însă nu este pasul minim al soluțiilor. Adăugarea lui ar păstra resturile, dar ar omite soluții intermediare. Folosește multiplu comun minim când vrei descrierea completă.

Cum adaugi o a treia condiție?

Pornim de la lista șaptesprezece plus multipli de treizeci și cinci. Mai cerem ca numărul să lase restul doi la împărțirea la trei. Șaptesprezece funcționează deja, fiind de cinci ori trei plus doi.

Adăugarea lui treizeci și cinci schimbă restul la trei cu doi. După trei asemenea pași, restul revine. Noua listă este șaptesprezece plus multipli de o sută cinci. Primele valori sunt șaptesprezece, o sută douăzeci și doi și două sute douăzeci și șapte.

O a treia condiție poate păstra numai o parte dintre soluțiile primelor două. De aceea lucrezi cu lista deja restrânsă, în loc să reîncepi căutarea prin toate numerele naturale.

Acest pas ilustrează înțelegerea unei reguli înainte de memorare: explici de ce pasul listei se modifică și verifici că fiecare condiție rămâne îndeplinită.

Ce greșeli merită verificate la final?

Nu confunda restul cu câtul. În scrierea șaptesprezece egal de trei ori cinci plus doi, trei este câtul, iar doi restul. Nu adăuga resturile între ele pentru a obține automat numărul căutat: suma lor nu exprimă condițiile simultane.

Verifică și limita strictă sau inclusivă a intervalului. Numărul douăzeci este acceptat pentru „cel puțin douăzeci”, dar respins pentru „mai mare decât douăzeci”. Un răspuns numeric poate respecta împărțirile și totuși să încalce această ultimă cerință.

Exerciții cu răspunsuri

  1. Află cel mai mic număr nenegativ cu restul unu la patru și restul doi la cinci.
  2. Află cel mai mic număr mai mare decât zece care lasă restul trei și la opt, și la doisprezece.
  3. Poate un număr să lase restul unu la opt și restul doi la șase?
  4. Ce soluții ale condițiilor din primul exercițiu sunt cuprinse între treizeci și șaptezeci, inclusiv?

Răspunsuri: șaptesprezece; douăzeci și șapte; nu, una dintre condiții cere număr impar și cealaltă număr par; treizeci și șapte și cincizeci și șapte. La primul exercițiu, soluțiile se repetă din douăzeci în douăzeci.

Pentru o verificare împreună cu un profesor de matematică, adu lista candidaților și motivul pasului ei. Astfel poți arăta atât că un număr funcționează, cât și de ce nu ai omis unul mai mic.