Economie BAC: parcurs cu 50 de lecții
Pregătește economia pentru BAC în 50 de lecții: consumator, producție, piețe și bani. Aplică formulele prin probleme rezolvate, grile și fișe de studiu.
Înapoi la blog

21 octombrie 2026
6 min citire
Pragul de rentabilitate la BAC este nivelul activității la care venitul total egalează costul total, iar profitul este zero. Într-un model liniar, el se calculează folosind costul fix și diferența dintre prețul de vânzare și costul variabil pe unitate.
Lecția arată formula, verificarea și situațiile în care pragul nu există ca valoare pozitivă finită. Datele sunt fictive și nu reprezintă o estimare pentru o afacere reală.
Presupunem un singur produs, preț de vânzare constant P, cost variabil unitar constant v și cost fix total CF pentru perioada și capacitatea analizate. Producția este integral vândută, iar cantitatea Q este aceeași în formulele venitului și costului.
Venitul total este VT = PQ. Costul variabil total este CV = vQ, iar costul total CT = CF + vQ. Profitul este Pr = (P − v)Q − CF.
Diferența P − v arată cât rămâne din prețul unei unități pentru acoperirea costului fix și, după aceea, pentru profit. Ea nu este automat profitul pe produs, deoarece costul fix încă trebuie acoperit.
La prag, Pr = 0. Scriem PQ = CF + vQ, apoi mutăm termenii cu Q în aceeași parte: (P − v)Q = CF.
Dacă P > v și CF este pozitiv, rezultă Qpr = CF/(P − v). Numărătorul este în lei, iar numitorul în lei pe produs, astfel încât rezultatul este o cantitate de produse.
Formula nu trebuie memorată fără condiția P > v. Dacă numitorul este zero sau negativ, situația economică nu permite același prag pozitiv de acoperire a unui cost fix pozitiv.
Un atelier are CF = 2.500 lei pe lună, P = 25 lei pe produs și v = 15 lei pe produs. Diferența unitară este 25 − 15 = 10 lei.
Pragul este Qpr = 2.500/10 = 250 de produse pe lună. La această cantitate, VT = 25 × 250 = 6.250 lei. Costul variabil este 15 × 250 = 3.750, iar costul total 2.500 + 3.750 = 6.250.
Egalitatea este verificată. Profitul este zero, dar firma are venituri și costuri pozitive. „Zero profit” nu înseamnă zero activitate și nici absența tuturor plăților către factorii de producție.
| Q | VT | CT | Profit |
|---|---|---|---|
| 150 | 3.750 | 4.750 | −1.000 |
| 250 | 6.250 | 6.250 | 0 |
| 350 | 8.750 | 7.750 | 1.000 |
Pentru fiecare 100 de produse în plus, profitul crește cu 100 × 10 = 1.000 lei, deoarece diferența unitară rămâne constantă. Această regularitate provine din modelul liniar.
Nu o extrapolăm dincolo de capacitatea pentru care CF și v rămân valabile. Dacă la 400 de produse trebuie închiriată o hală suplimentară, formula costului se modifică și pragul trebuie reevaluat pentru noua situație.
Presupunem CF = 1.000, P = 19 și v = 12. Pragul teoretic este 1.000/7, aproximativ 142,857 produse. Dacă produsul este indivizibil, cantitatea minimă cu profit nenegativ este 143.
La 142, profitul este 7 × 142 − 1.000 = −6 lei. La 143, este 7 × 143 − 1.000 = 1 leu. Nu există o cantitate întreagă cu profit exact zero în acest exemplu.
De aceea, diferențiază „pragul teoretic al modelului continuu” de „numărul minim de produse întregi pentru a nu avea pierdere”. Rotunjirea în sus răspunde celei de-a doua cerințe și trebuie justificată.
Dacă P = v și CF > 0, fiecare unitate acoperă numai costul variabil propriu. Profitul rămâne −CF pentru orice cantitate în model, deci nu există prag finit de acoperire a costului fix.
Dacă P < v, fiecare unitate suplimentară mărește pierderea față de costul fix existent. O valoare negativă obținută prin CF/(P − v) nu este o cantitate economică acceptabilă; ea semnalează că ipotezele nu oferă un prag pozitiv.
Dacă CF = 0, analiza are cazuri speciale: pentru P > v, cantitatea zero are rezultat zero și orice cantitate pozitivă aduce profit în model. Nu aplici mecanic interpretarea unui cost fix pozitiv situațiilor fără cost fix.
La P și v constante, creșterea costului fix mărește pragul. Dacă CF se dublează, Qpr se dublează. La CF și v constante, creșterea prețului mărește diferența P − v și reduce pragul, în ipoteza că acel preț poate fi menținut la vânzare.
La CF și P constante, creșterea costului variabil unitar reduce diferența și mărește pragul. Dacă v ajunge la P, pragul finit dispare pentru CF pozitiv.
Acestea sunt comparații condiționate. Într-o piață reală, modificarea prețului poate schimba cantitatea cerută, iar creșterea volumului poate schimba costurile. Calculul pragului nu garantează că firma poate vinde efectiv cantitatea necesară.
Pragul identifică egalitatea venit–cost. Maximizarea profitului caută cea mai mare diferență dintre ele, în mulțimea variantelor realizabile. Cele două obiective nu sunt identice.
În modelul liniar cu P > v, profitul crește cu Q în domeniul valabil. Dacă nu este dată o limită de capacitate sau o relație a cererii, modelul nu oferă un maxim finit doar prin formula pragului.
Nici decizia de oprire temporară nu se reduce automat la faptul că producția se află sub prag. Ea poate necesita analiza costurilor evitabile și inevitabile. Aici calculăm punctul de egalitate, fără o recomandare de continuare a unei afaceri.
CF = 3.600 lei, P = 40 și v = 28. Determină Qpr.
Soluție: diferența este 12 lei pe produs, iar pragul 3.600/12 = 300 de produse. La prag, VT = 12.000 și CT = 3.600 + 8.400 = 12.000.
Pentru aceleași date, cât este profitul la Q = 400?
Soluție: Pr = 12 × 400 − 3.600 = 1.200 lei. Echivalent, cele 100 de produse peste prag aduc 100 × 12 = 1.200, în model.
CF = 2.000, P = 15 și v = 15. Câte produse sunt necesare pentru profit zero?
Soluție: nu există o cantitate finită în model. Diferența unitară este zero, iar profitul rămâne −2.000.
CF = 950, P − v = 8, iar produsele sunt indivizibile. Care este cantitatea minimă fără pierdere?
Soluție: pragul teoretic este 118,75, deci sunt necesare 119 produse. La 118, profitul este −6; la 119, este 2 lei.
Există, de regulă, venituri pozitive egale cu costurile. Diferența lor este zero.
Numai în condițiile modelului și ale intervalului pentru care prețul și costurile sunt valabile.
Înlocuiește Qpr în ambele totaluri din subiecte BAC, prin învățare cu înțelegere. Un profesor de economie poate verifica ipotezele și rotunjirea.
Pragul aplică relația dintre costuri și profit din programa oficială de economie. Verifică documentele sesiunii tale.
Official curriculum scope reference
Official curriculum scope reference (www.edu.ro)Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta pe Hola25. Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea platformei. Poți personaliza setările pentru cookie-uri de analiză și marketing.
Politica de cookies | Politica de confidențialitatePregătește economia pentru BAC în 50 de lecții: consumator, producție, piețe și bani. Aplică formulele prin probleme rezolvate, grile și fișe de studiu.

Învață cursul de schimb pentru BAC: conversii, apreciere, depreciere și cotații reciproce. Rezolvă exerciții și verifică unitățile înainte de calcul.