Înapoi la blog
21 octombrie 2026
6 min citire
Reactantul limitant este substanța care se consumă prima, în raportul impus de ecuația reacției, și limitează cantitatea maximă de produs. Reactantul în exces rămâne parțial neconsumat. La BAC, nu alegi limitantul după masa mai mică și nici după numărul mai mic de moli luat separat; compari cantitățile cu coeficienții stoechiometrici.
Lecția este destinată variantei Chimie anorganică și generală, calcule pe baza ecuației reacției. Modelele presupun o singură reacție completă până la epuizarea limitantului, fără reacții secundare. Exemplele sunt calcule pe hârtie, utile pentru subiectele BAC.
În reacția 2 H₂ + O₂ → 2 H₂O, hidrogenul și oxigenul nu se consumă în cantități egale în moli. Pentru fiecare mol de O₂ sunt necesari doi moli de H₂. Dacă ai trei moli de hidrogen și doi moli de oxigen, hidrogenul este limitant, deși numărul său de moli este mai mare.
Cei trei moli de H₂ pot consuma numai 1,5 mol O₂. Din cei doi moli de oxigen rămân 0,5 mol. Regula trebuie să țină cont de necesarul relativ al reacției, nu de ordinea numerelor trei și doi.
O analogie simplă este asamblarea unor seturi din două piese A și una B. Trei piese A și două B nu permit folosirea tuturor pieselor B. În chimie lucrăm cu cantități continue de substanță, dar ideea proporției este aceeași.
Pentru reacția a A + b B → produși, calculezi n(A)/a și n(B)/b. Raportul mai mic indică reactantul limitant. Dacă rapoartele sunt egale, reactanții sunt în proporție stoechiometrică și niciunul nu rămâne în exces în model.
Aceste rapoarte reprezintă aceeași mărime de progres posibil al reacției, exprimată în moli pentru convenția ecuației. Nu sunt concentrații și nu trebuie comparate înainte de transformarea maselor în moli.
| Pas | Operație | Motiv |
|---|---|---|
| Egalarea reacției | Verifici coeficienții | Ei stabilesc proporțiile de consum |
| Conversia datelor | Transformi fiecare reactant în moli | Compari aceeași mărime |
| Normalizarea | Împarți molii la coeficient | Ții cont de necesarul relativ |
| Alegerea minimului | Identifici limitantul | El stabilește progresul maxim |
| Bilanț final | Calculezi consum, produs și rest | Verifici ce rămâne |
Nu folosi coeficientul unui produs în locul celui al reactantului comparat. Fiecare cantitate se împarte la coeficientul propriei specii din ecuația egalată.
Se consideră 5 mol H₂ și 2 mol O₂. Ecuația este 2 H₂ + O₂ → 2 H₂O. Pentru hidrogen, raportul este 5/2 = 2,5 mol. Pentru oxigen, raportul este 2/1 = 2 mol. Valoarea mai mică aparține oxigenului, deci acesta este limitant.
Cei doi moli de O₂ consumă patru moli de H₂ și formează patru moli de apă. Rămâne un mol de hidrogen: 5 − 4 = 1. Oxigenul rămas este zero în modelul de transformare completă.
Un control rapid este să calculezi separat produsul posibil din fiecare reactant. Hidrogenul ar permite cinci moli de apă dacă oxigenul ar fi suficient. Oxigenul permite numai patru. Cantitatea realizabilă este minimul, patru moli.
Cele două metode sunt echivalente. Prima compară reactanții normalizați, iar a doua compară produsul pe care l-ar putea susține fiecare. Nu aduna cantitățile de produs calculate separat: ele sunt limite alternative pentru aceeași reacție, nu două producții independente.
Un model oferă 8 g H₂ și 32 g O₂. Folosim M(H₂) = 2 g/mol și M(O₂) = 32 g/mol. Cantitățile inițiale sunt patru moli de H₂ și un mol de O₂.
Rapoartele normalizate sunt 4/2 = 2 și 1/1 = 1. Oxigenul este limitant, deși masa lui este mai mare. Se consumă doi moli de H₂, adică 4 g, și se formează doi moli de H₂O, adică 36 g dacă M(H₂O) = 18 g/mol.
Rămân 4 g de hidrogen. Masa inițială totală este 8 + 32 = 40 g. Masa finală este 36 g de apă plus 4 g de hidrogen, tot 40 g. Verificarea include reactantul în exces rămas, nu numai produsul.
Dacă ai obținut 40 g de apă, ai presupus că tot hidrogenul inițial intră în produs, deși oxigenul este insuficient. Conservarea masei nu înseamnă că întreaga masă a reactanților se transformă într-un singur produs, indiferent de proporții.
Excesul procentual se raportează la cantitatea stoechiometric necesară, nu automat la cantitatea introdusă. Dacă sunt necesari patru moli de H₂, dar se introduc cinci, surplusul este un mol. Excesul este 1/4 × 100 = 25%.
Procentul de hidrogen care rămâne din cantitatea introdusă este însă 1/5 × 100 = 20%. Cele două procente folosesc numitori diferiți și răspund la întrebări diferite. Enunțul trebuie citit până la precizarea bazei procentului.
Invers, pentru un necesar de 0,8 mol și un exces de 50%, cantitatea introdusă este 0,8 × 1,5 = 1,2 mol. Surplusul este 0,4 mol. Nu adăuga numărul 50 direct la numărul molilor: procentul este o proporție, nu o cantitate de substanță.
Pentru 0,6 mol H₂ și 0,3 mol O₂, rapoartele sunt ambele 0,3. Reactanții sunt în proporție stoechiometrică. În model, se consumă complet amândoi și se formează 0,6 mol de apă.
Nu este necesar să alegi arbitrar unul drept „mai limitant”. Poți spune că nu există exces, iar ambele cantități fixează același progres maxim. Dacă problema include un randament subunitar, calculele despre produsul efectiv cer o etapă suplimentară și nu se confundă cu identificarea proporțiilor inițiale.
De asemenea, un reactant numit „în exces” fără cantitate numerică este o informație utilă: permite folosirea completă a reactantului urmărit. Nu poți calcula restul exact al excesului fără cantitatea inițială, dar poți determina produsul din limitant.
1. Ai 3 mol H₂ și 3 mol O₂. Care este limitantul? Hidrogenul, deoarece 3/2 este mai mic decât 3/1. Se formează 3 mol de apă și rămân 1,5 mol O₂.
2. Ai 0,4 mol H₂ și 0,2 mol O₂. Există exces? Nu în model. Rapoartele normalizate sunt egale și se formează 0,4 mol de apă.
3. Necesarul este 2 mol, iar cantitatea introdusă 2,6 mol. Care este excesul procentual? 0,6/2 × 100 = 30%. Baza este necesarul stoechiometric.
4. De ce nu compari direct 8 g cu 32 g pentru limitant? Substanțele au mase molare și coeficienți diferiți. Trebuie transformate în moli și normalizate după ecuație.
5. Dacă un reactant este în exces, participă deloc la reacție? Da. Se consumă cantitatea cerută de limitant, iar numai surplusul rămâne. Excesul nu înseamnă lipsă de reactivitate.
Nu. Contează raportul dintre moli și coeficient. Exemplul cu hidrogen și oxigen arată de ce numerele brute pot induce în eroare.
Nu. Cele două calcule dau limite pentru aceeași producție. Alegi valoarea minimă compatibilă cu ambele resurse.
Calculează consumul și restul fiecărui reactant; niciun rest nu poate fi negativ. Aplică învățarea prin înțelegere și discută bilanțul cu un profesor de chimie.
Reper curricular: programa oficială de chimie, chimie anorganică și generală, calcule stoechiometrice. Modelele și valorile sunt originale.
Curriculum scope; all pages visually inspected. Original explanations and examples.
Curriculum scope; all pages visually inspected. Original explanations and examples. (www.edu.ro)Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta pe Hola25. Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea platformei. Poți personaliza setările pentru cookie-uri de analiză și marketing.
Politica de cookies | Politica de confidențialitateMasa molară este masa unui mol de substanță și se notează cu M. În problemele școlare se exprimă frecvent în grame pe mol, g/mol. O calculezi adunând contribuțiile tuturor atomilor din formula chimică, apoi o folosești în relația n = m/M pentru a transforma masa unei probe în cantitate de substanță.
Alege modulele de fizică și profilul potrivit, apoi exersează mecanica, termodinamica, curentul continuu și optica în blocuri clare.
