Tipuri de narator și perspectiva narativă, cu exemple

Principalele tipuri de narator sunt două: naratorul obiectiv, care povestește la persoana a III-a și stă în afara întâmplărilor, și naratorul subiectiv, care povestește la persoana I și este implicat în ele. De la această împărțire pornesc toate celelalte noțiuni: omnisciența, naratorul-personaj, naratorul-martor, perspectiva narativă. La Bacalaureat, tema apare la subiectul al II-lea, unde una dintre cerințele posibile este prezentarea perspectivei narative dintr-un fragment. Mai jos găsești noțiunile, cu exemple din operele studiate, și un model de răspuns.

Pe scurt:

• Autorul este persoana reală care a scris opera. Naratorul este vocea care povestește. Nu sunt același lucru.

• Naratorul obiectiv povestește la persoana a III-a și nu participă la acțiune.

• Naratorul subiectiv povestește la persoana I și este personaj sau martor.

• Naratorul omniscient știe tot: gândurile, trecutul și viitorul personajelor.

• Perspectiva narativă este punctul de vedere din care sunt povestite întâmplările.

Cine este naratorul?

Într-un text epic există trei instanțe care nu trebuie confundate:

• autorul: omul real, cu biografie, care a scris cartea. Liviu Rebreanu este autorul romanului „Ion”;

• naratorul: vocea din text care relatează întâmplările. Este o creație a autorului, la fel ca personajele;

• personajul: cel care participă la acțiune.

Chiar și atunci când naratorul spune „eu”, el nu este autorul. Ștefan Gheorghidiu, care povestește în romanul lui Camil Petrescu, este un personaj inventat, nu scriitorul.

Ce este naratorul obiectiv?

Este naratorul care nu participă la întâmplări și le relatează din afară.

Cum îl recunoști:

• verbele și pronumele sunt la persoana a III-a;

• nu își spune părerea și nu comentează faptele;

• lasă personajele să se arate prin ce fac și prin ce spun.

De cele mai multe ori, este și omniscient: știe tot despre personaje, inclusiv ce gândesc, ce simt și ce li se va întâmpla. Este și omniprezent: se poate afla în mai multe locuri, poate urmări mai multe personaje și mai multe fire ale acțiunii.

Exemple din operele studiate:

• „Ion” de Liviu Rebreanu: narator obiectiv, omniscient, care relatează la persoana a III-a, fără să intervină;

• „Moara cu noroc” de Ioan Slavici: narator omniscient, la persoana a III-a;

• „Enigma Otiliei” de George Călinescu: narator omniscient, la persoana a III-a.

Ce este naratorul subiectiv?

Este naratorul implicat în întâmplările pe care le povestește.

Cum îl recunoști:

• verbele și pronumele sunt la persoana I;

• relatează doar ce a văzut, a trăit sau a aflat el;

• își exprimă sentimentele, îndoielile și părerile.

Cunoașterea lui este limitată: nu poate ști ce gândesc celelalte personaje, ci doar poate presupune. De aceea cititorul vede lumea filtrată prin mintea lui. Are două ipostaze:

• narator-personaj: este protagonistul și povestește propria experiență;

• narator-martor: asistă la întâmplări al căror erou este altcineva și le relatează.

Exemple din operele studiate:

• „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu: narator-personaj, Ștefan Gheorghidiu, care relatează la persoana I;

• „Maitreyi” de Mircea Eliade: narator-personaj, Allan, care relatează la persoana I;

• „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă: narator-personaj, care își povestește copilăria la persoana I.

Există și situații intermediare?

Da, iar ele apar des în operele de Bacalaureat.

Narator la persoana a III-a, care totuși intervine. În „Povestea lui Harap-Alb”, naratorul este omniscient, dar nu pe deplin obiectiv: comentează, glumește și se adresează cititorului.

Narator la persoana a III-a, care urmărește lumea prin ochii unui personaj. Relatarea rămâne la persoana a III-a, dar cititorul află doar ce vede și ce înțelege un anumit personaj, numit uneori personaj-reflector. Omnisciența este, în acest caz, limitată.

De aceea, persoana gramaticală este un bun punct de plecare, dar nu este de ajuns. Trebuie să te uiți și la cât de mult știe naratorul și la cât de mult se implică.

Ce este perspectiva narativă?

Este punctul de vedere din care sunt prezentate întâmplările: cine vede și cât de mult știe. Se mai numește viziune sau focalizare. Teoria literară deosebește trei tipuri.

1. Viziunea „dindărăt”. Naratorul știe mai mult decât personajele. Corespunde naratorului omniscient și se mai numește focalizare zero.

2. Viziunea „împreună cu”. Naratorul știe exact cât personajul. Corespunde naratorului-personaj sau relatării prin ochii unui personaj și se mai numește focalizare internă.

3. Viziunea „din afară”. Naratorul știe mai puțin decât personajele: înregistrează gesturi și vorbe, fără acces la gânduri. Se mai numește focalizare externă.

Într-o operă întinsă, perspectiva se poate schimba de la un capitol la altul.

Ce sunt mărcile subiectivității?

Sunt semnele din text care arată implicarea naratorului:

• verbe și pronume la persoana I: „am văzut”, „mă întrebam”, „mie”;

• cuvinte care exprimă sentimente și aprecieri: „din păcate”, „minunat”, „mi se părea”;

• adresări către cititor: „cum vă spuneam”;

• exclamații și interogații retorice;

• verbe ale incertitudinii: „cred”, „bănuiesc”, „poate”.

Lipsa lor, împreună cu persoana a III-a, arată o relatare obiectivă.

Cum identifici naratorul într-un fragment?

Patru întrebări, în ordine:

1. La ce persoană se povestește? Caută verbele și pronumele din afara replicilor. Replicile personajelor nu contează: acolo apare persoana I în orice text.

2. Participă naratorul la acțiune? Dacă da, este personaj sau martor.

3. Cât știe? Are acces la gândurile tuturor personajelor, ale unuia singur sau ale niciunuia?

4. Se implică? Comentează, apreciază, se adresează cititorului?

Cum prezinți perspectiva narativă la Bacalaureat?

La subiectul al II-lea, cerința este un comentariu de minimum 50 de cuvinte pe un fragment. Un răspuns bun are patru elemente:

• tipul perspectivei: obiectivă sau subiectivă;

• persoana la care se relatează, cu dovezi din text: două sau trei forme verbale ori pronominale;

• tipul de narator: omniscient, personaj, martor;

• efectul: ce câștigă textul din această alegere.

Model, pentru un fragment povestit la persoana a III-a:

„În fragmentul dat, perspectiva narativă este obiectivă. Relatarea se face la persoana a III-a, după cum arată formele verbale «ieși» și «se opri» și pronumele «el». Naratorul este omniscient: cunoaște gândurile personajului, pe care le redă prin secvența «se gândea că nu mai are cale de întoarcere». Detașarea naratorului dă cititorului impresia că asistă direct la întâmplări.”

Formele citate sunt inventate aici. La examen, le iei din fragmentul primit.

Care sunt greșelile cele mai frecvente?

1. Naratorul confundat cu autorul. „Rebreanu povestește” este o formulare greșită. Corect: „naratorul relatează”.

2. Persoana stabilită după replici. Într-un dialog, orice personaj spune „eu”. Uită-te la pasajele de narațiune.

3. „Obiectiv” folosit cu sensul de „corect”. În teoria literară, obiectiv înseamnă detașat, neimplicat.

4. Perspectiva numită, dar nedovedită. Fără două sau trei forme citate din fragment, răspunsul este incomplet.

5. Omniscient și obiectiv luate drept sinonime. Primul arată cât știe naratorul. Al doilea arată cât se implică.

6. Narator-personaj și narator-martor confundate. Primul își povestește propria experiență. Al doilea o povestește pe a altcuiva.

7. Efectul uitat. Ultimul element al răspunsului este cel care îl deosebește de o simplă etichetare.

Un ghid mai larg este în articolul despre strategia de pregătire pentru BAC.

Dacă ai nevoie de cineva care să îți corecteze comentariile, pe pagina de meditații la limba română vezi anunțurile profesorilor, cu preț și durată, iar pe pagina de meditații pentru BAC compari profilurile. Pe Hola25 poți rezerva o lecție de probă de 25 sau 50 de minute, cu prețul afișat înainte de plată. Anunțurile sunt publicate de profesori, iar platforma nu le verifică studiile sau experiența declarată.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre autor și narator?

Autorul este persoana reală care a scris opera. Naratorul este vocea din text care povestește și este o creație a autorului.

Ce este un narator omniscient?

Un narator care știe tot despre personaje și despre acțiune: gânduri, sentimente, trecut și viitor.

Ce este perspectiva narativă?

Punctul de vedere din care sunt povestite întâmplările: cine vede și cât de mult știe.

Cum recunosc un narator subiectiv?

După verbele și pronumele la persoana I din pasajele de narațiune și după implicarea lui afectivă în ceea ce relatează.

Care este diferența dintre naratorul-personaj și naratorul-martor?

Naratorul-personaj este protagonistul și își povestește propria experiență. Naratorul-martor asistă la întâmplările altcuiva și le relatează.