Hanu-Ancuței: rezumat, personaje, plan de eseu
de Mihail Sadoveanu · volum de povestiri în ramă · 1928
Pe scurt
„Hanu-Ancuței” este un volum de nouă povestiri în ramă de Mihail Sadoveanu, apărut în 1928. Într-o toamnă de demult, drumeții adunați la un han de pe valea Moldovei își spun pe rând întâmplări de altădată. În „Fântâna dintre plopi”, căpitanul Neculai Isac își amintește iubirea pentru Marga, o fată dintr-o șatră, care moare ca să-l scape. Volumul vorbește despre plăcerea povestirii și despre o lume veche, pierdută.
Text verificat la 11 noiembrie 2026
Rezumat pe scurt
Într-o toamnă îmbelșugată, de demult, la hanul Ancuței poposesc răzeși, cărăuși, un călugăr, un cioban, un negustor. Hangița cea tânără le aduce vin în oale noi, iar lăutarii cântă. Lângă foc, fiecare spune o întâmplare la care a luat parte ori pe care a aflat-o. Comisul Ioniță deschide șirul și făgăduiește mereu o poveste și mai minunată, pe care nu mai apucă să o spună.
În „Fântâna dintre plopi”, căpitanul Neculai Isac povestește ce a pățit în același loc cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă. Venit cu un transport de vin, se îndrăgostește de Marga, o fată dintr-o șatră de țigani, și se întâlnește cu ea noaptea, la o fântână între patru plopi. Când se întoarce de la Pașcani cu banii luați pe vin, fata îi mărturisește că unchiul ei, Hasanache, o trimisese ca să-l atragă într-o cursă. Isac scapă cu viață, dar își pierde un ochi. Revenit cu oamenii de la han, găsește sânge la fântână: Marga fusese ucisă și aruncată în apă.
Rezumat pe povestiri
Iapa lui Vodă
Comisul Ioniță, răzeș din Drăgănești, povestește cum a pornit în tinerețe la Iași, să ceară dreptate domnitorului într-o judecată veche pentru pământ. La han îi spune unui boier necunoscut că, dacă nici Vodă nu-l ajută, n-are decât să-i sărute iapa. La curte, boierul se dovedește a fi chiar Vodă Mihai Sturza, care râde și îi face dreptate. Calul slab al comisului se trage din iapa aceea.
Haralambie
Călugărul Gherman, coborât de la Durău, merge întâia oară la Iași, la biserica Sfântului Haralambie. Povestește despre Haralambie, un arnăut ajuns haiduc, pe care Vodă Ipsilant poruncește să-l prindă chiar fratele lui, Gheorghie Leondari. Acesta îl ajunge și îl ucide în satul unde Gherman era copil, apoi se lasă de slujbă și ridică biserica în amintirea celui mort. Călugărul merge să se roage acolo pentru haiduc, care era tatăl său.
Balaurul
Moș Leonte, zodier, spune ce a văzut pe când avea peste douăzeci de ani și învăța meșteșugul de la tatăl său. Boierul Nastasă Bolomir din Tupilați își bănuiește a treia soție, pe tânăra Irinuța, că îl înșală cu Alexăndrel Vuza. Zodierul bătrân îi ascunde boierului adevărul și îi previne pe tineri, la han. Bolomir îi prinde, dar un vârtej, văzut ca un balaur, îi aduce moartea. Irinuța se face nevăzută.
Fântâna dintre plopi
Căpitanul de mazili Neculai Isac sosește călare la han și este recunoscut de comisul Ioniță. Întâmplarea lui are vreo douăzeci și cinci de ani. Venit toamna cu vin, vede la o apă niște țigani și îi dă un ban de argint Margăi, o fată de optsprezece ani. A doua zi, ea vine la han să-i arate ciuboțelele cumpărate, iar noaptea se întâlnesc la fântâna dintre patru plopi. Întors de la Pașcani cu bani și cu o scurteică de vulpe pentru ea, află de la Marga că Hasanache și alți doi vor să-l omoare și să-l prade. Fuge, este lovit în ochi, iar fata este ucisă și aruncată în fântână.
Cealaltă Ancuță
Ienache coropcarul povestește din vremea mamei hangiței, numită tot Ancuța. Răzeșul Todiriță Catană o iubește pe Varvara, sora vornicului Bobeică; închis în turnul Goliei, scapă. Arnăutul Costea Căruntu o duce pe Varvara spre mănăstirea Agapia. Ancuța de atunci pare să-l trădeze pe Todiriță, dar îl ajută: îl îndrumă pe Costea spre podul umblător de peste Moldova, iar dimineața arnăutul este găsit legat. Tinerii au trecut în Țara Ungurească.
Județ al sărmanilor
Constandin Moțoc, cioban de pe Rarău, spune, ca despre un prieten din Fierbinți, o întâmplare care pare a fi a lui. Boierul Răducan Chioru i-a luat omului nevasta, pe Ilinca, iar când acesta a cerut socoteală, l-a chinuit crunt. Fugit la munte, s-a făcut cioban și l-a întâlnit pe haiducul Vasile cel Mare. Într-o zi de sărbătoare, cei doi îl ucid pe boier în sat, în fața oamenilor: este judecata celor săraci.
Negustor lipscan
Negustorul Dămian Cristișor sosește seara, cu care încărcate cu marfă adusă de la Lipsca, în drum spre Iași. Povestește despre trenul cu care a mers, despre casele, școlile și rânduiala din orașele nemțești, unde legea este aceeași pentru toți. La întoarcere a scăpat de un hoț și de slujbași dând daruri din marfă. Oamenii îl ascultă cu mirare și cu neîncredere. La sfârșit, îi dăruiește Ancuței un șirag de mărgele.
Orb sărac
Un bătrân orb, însoțit de o bătrână, se oprește la han în drum spre Iași, la moaștele Sfintei Paraschiva. Cântă din cimpoi un cântec ciobănesc vechi despre o mioară și spune cum a rătăcit prin lume cu ciobani și cu cerșetori. Apoi istorisește o minune a sfintei: alungarea din scaun a lui Duca-Vodă, domnul lacom. Ancuța îl recunoaște: mama ei îi vorbise despre orbul Constandin.
Istorisirea Zahariei Fântânarul
Zaharia fântânarul este scump la vorbă, așa că întâmplarea o spune mai mult lița Salomia. Chemat de boierul Dimachi Mârza să găsească apă pentru o vânătoare domnească, Zaharia o află pe Aglăița, fata boierului, hotărâtă să moară fiindcă tatăl i-l refuză pe Ilieș Ursachi. Îi ascunde pe tineri într-o colibă, unde Vodă îi găsește îngenuncheați, îi iartă și îi cunună. Oaspeții adorm, iar povestea făgăduită de comis rămâne nespusă.
Personaje
Comisul Ioniță
Comisul Ioniță este un răzeș din Drăgănești, mândru de rangul lui și de calul slab cu care umblă. Vorbăreț și glumeț, deschide șirul istorisirilor cu pățania din tinerețe, când l-a înfruntat fără să știe pe Vodă. Îi întâmpină pe noii sosiți, îi îndeamnă la vorbă și laudă fiecare istorisire. De fiecare dată făgăduiește una mai grozavă, a lui, pe care nu o mai spune. Este personajul care leagă povestirile între ele.
Ancuța
Ancuța este hangița cea tânără, frumoasă și ageră, care a moștenit de la mama sa și numele, și hanul. Aduce vinul și mâncarea, ascultă și întărește spusele oaspeților, fiindcă multe le știe de acasă. Mama, numită tot Ancuța, apare în povestirile despre trecut: la ea a poposit comisul în tinerețe și tot ea l-a ajutat pe Todiriță Catană. Cele două hangițe leagă timpul ramei de timpul întâmplărilor.
Caracterizarea lui Neculai Isac
Neculai Isac este căpitan de mazili din Bălăbănești, povestitor și erou al întâmplării de la fântâna dintre plopi. Sosește la han călare, cu ochiul drept stins. În tinerețe era un flăcău aprins după dragoste și nepăsător la primejdie: se duce noaptea, singur, la întâlnirea cu Marga. La atac trage cu pistolul și răzbește până la han. Când povestește, este un om așezat, pe care amintirea încă îl tulbură.
Marga
Marga este o fată de optsprezece ani dintr-o șatră de țigani, nepoata bătrânului Hasanache. Frumoasă și îndrăzneață, îl caută pe Isac la han ca să-i arate ciuboțelele cumpărate din banul lui. Trimisă de ai ei să-l ademenească, ajunge să-l iubească. La ultima întâlnire îi mărturisește cursa și îl îndeamnă să fugă, deși știe că va plăti cu viața. Cititorul o vede doar prin amintirea lui Isac.
Ceilalți povestitori
Călugărul Gherman vine de la Durău și spune povestea haiducului Haralambie. Moș Leonte, zodierul, citește firea oamenilor după stele și istorisește „Balaurul”. Ienache coropcarul își amintește de cealaltă Ancuță. Constandin Moțoc, ciobanul de pe Rarău, vorbește despre judecata făcută unui boier. Negustorul Dămian Cristișor aduce vești din lumea apuseană. Orbul cântă din cimpoi și povestește despre Duca-Vodă. Pentru Zaharia fântânarul, om tăcut, vorbește mai mult lița Salomia.
Tema și viziunea despre lume
Tema povestirii „Fântâna dintre plopi” este iubirea tragică, privită de la depărtarea anilor. Două scene o susțin. La han, când Marga vine să-și arate ciuboțelele, începe o dragoste care nu ține seama de primejdie. În noaptea ultimei întâlniri, fata își trădează neamul și își dă viața pentru cel iubit. La nivelul volumului, tema este povestirea însăși: oamenii se adună ca să readucă trecutul prin cuvânt.
Viziunea despre lume este cea a unei Moldove vechi, patriarhale, în care întâmplările ies din obișnuit, iar ospățul și istorisirea au rânduiala lor. Trecutul este privit cu nostalgie, ca o vârstă a tinereții și a faptelor mari, pe care doar amintirea o mai păstrează. Fântâna dărâmată arată că timpul șterge locurile, nu și povestea lor.
Elemente de structură
- Titlul
- Titlul volumului numește hanul, locul unde se spun toate povestirile; „Fântâna dintre plopi” numește locul iubirii și al morții.
- Povestirea în ramă
- O narațiune-cadru, popasul de la han, cuprinde nouă narațiuni de sine stătătoare, fiecare cu alt povestitor.
- Naratorii
- Naratorul ramei este un martor nenumit dintre oaspeți, iar Neculai Isac este narator-personaj și povestește la persoana I.
- Timp și spațiu
- Rama se petrece într-o toamnă de demult, la han; întâmplarea lui Isac, cu vreo douăzeci și cinci de ani înainte, în aceleași locuri.
- Incipitul
- Volumul se deschide cu toamna rodnică și cu descrierea hanului, iar povestirea lui Isac, cu sosirea călărețului recunoscut de comis.
- Finalul
- După istorisire, ascultătorii rămân tăcuți, află că fântâna s-a dărâmat, iar căpitanul îi cere Ancuței vin pentru toți.
- Oralitatea
- Povestitorul se adresează direct ascultătorilor, care îl întrerup și îl îndeamnă, într-un ceremonial al spunerii, cu vorbă domoală și veche.
Plan de eseu
Cerința tipică: Particularitățile de construcție ale unei povestiri studiate.
Încadrarea
Numește autorul, volumul „Hanu-Ancuței” (1928) și povestirea aleasă, „Fântâna dintre plopi”, a patra din nouă. Arată că este povestire prin două trăsături: relatarea unei singure întâmplări de către un narator care a trăit-o și accentul pus pe situație și pe atmosferă, nu pe analiza personajului.
Tema, prin două scene
Formulează tema: iubirea tragică, retrăită prin amintire. Comentează scena de la han, când Marga vine să-i arate lui Isac ciuboțelele și cei doi își dau întâlnire, apoi scena ultimei nopți la fântână, cu mărturisirea fetei și atacul. Arată cum se trece de la idilă la moarte.
Două elemente de construcție
Analizează tehnica povestirii în ramă: sosirea lui Isac la han, istorisirea lui și întoarcerea la ascultători. Apoi discută perspectiva narativă: narator-personaj, persoana I, relatare subiectivă, cu distanță între tânărul care a trăit întâmplarea și omul matur care o spune.
Concluzia
Reia ideea că textul este o povestire în ramă, în care contează întâmplarea și felul în care este spusă. Leagă moartea Margăi de viziunea nostalgică a volumului, unde trecutul mai trăiește doar prin cuvânt. Încheie scurt, fără idei noi.
Este un plan, nu un eseu gata scris. La BAC primești punctaj și pentru redactarea ta.
Fișă de recapitulare
O pagină A4 cu fișa operei, rezumatul pe scurt, personajele și planul de eseu.
Hanu-Ancuței · Mihail Sadoveanu
Fișa operei
- Autor
- Mihail Sadoveanu
- Apariție
- 1928, la Editura Cartea Românească, București
- Gen și specie
- gen epic, volum de povestiri în ramă
- Curent literar
- realism, cu accente romantice și mitice
- Structură
- nouă povestiri cu titlu, legate printr-o ramă comună
- Personaje principale
- comisul Ioniță, Ancuța, Neculai Isac, Marga
- Narator
- narator-martor în ramă; fiecare povestire are povestitorul ei
- Timpul acțiunii
- o toamnă de demult; întâmplările povestite sunt și mai vechi
- Locul acțiunii
- hanul Ancuței, pe valea Moldovei
Rezumat pe scurt
Într-o toamnă îmbelșugată, de demult, la hanul Ancuței poposesc răzeși, cărăuși, un călugăr, un cioban, un negustor. Hangița cea tânără le aduce vin în oale noi, iar lăutarii cântă. Lângă foc, fiecare spune o întâmplare la care a luat parte ori pe care a aflat-o. Comisul Ioniță deschide șirul și făgăduiește mereu o poveste și mai minunată, pe care nu mai apucă să o spună.
În „Fântâna dintre plopi”, căpitanul Neculai Isac povestește ce a pățit în același loc cu vreo douăzeci și cinci de ani în urmă. Venit cu un transport de vin, se îndrăgostește de Marga, o fată dintr-o șatră de țigani, și se întâlnește cu ea noaptea, la o fântână între patru plopi. Când se întoarce de la Pașcani cu banii luați pe vin, fata îi mărturisește că unchiul ei, Hasanache, o trimisese ca să-l atragă într-o cursă. Isac scapă cu viață, dar își pierde un ochi. Revenit cu oamenii de la han, găsește sânge la fântână: Marga fusese ucisă și aruncată în apă.
Personaje
- Comisul Ioniță. Comisul Ioniță este un răzeș din Drăgănești, mândru de rangul lui și de calul slab cu care umblă.
- Ancuța. Ancuța este hangița cea tânără, frumoasă și ageră, care a moștenit de la mama sa și numele, și hanul.
- Neculai Isac. Neculai Isac este căpitan de mazili din Bălăbănești, povestitor și erou al întâmplării de la fântâna dintre plopi.
- Marga. Marga este o fată de optsprezece ani dintr-o șatră de țigani, nepoata bătrânului Hasanache.
- Alte personaje: Ceilalți povestitori
Plan de eseu
Cerința tipică: Particularitățile de construcție ale unei povestiri studiate.
- Încadrarea. Numește autorul, volumul „Hanu-Ancuței” (1928) și povestirea aleasă, „Fântâna dintre plopi”, a patra din nouă. Arată că este povestire prin două trăsături: relatarea unei singure întâmplări de către un narator care a trăit-o și accentul pus pe situație și pe atmosferă, nu pe analiza personajului.
- Tema, prin două scene. Formulează tema: iubirea tragică, retrăită prin amintire. Comentează scena de la han, când Marga vine să-i arate lui Isac ciuboțelele și cei doi își dau întâlnire, apoi scena ultimei nopți la fântână, cu mărturisirea fetei și atacul. Arată cum se trece de la idilă la moarte.
- Două elemente de construcție. Analizează tehnica povestirii în ramă: sosirea lui Isac la han, istorisirea lui și întoarcerea la ascultători. Apoi discută perspectiva narativă: narator-personaj, persoana I, relatare subiectivă, cu distanță între tânărul care a trăit întâmplarea și omul matur care o spune.
- Concluzia. Reia ideea că textul este o povestire în ramă, în care contează întâmplarea și felul în care este spusă. Leagă moartea Margăi de viziunea nostalgică a volumului, unde trecutul mai trăiește doar prin cuvânt. Încheie scurt, fără idei noi.
hola25.com/opere-bac
Întrebări frecvente despre „Hanu-Ancuței”
Câte povestiri are „Hanu-Ancuței”?
Volumul are nouă povestiri: „Iapa lui Vodă”, „Haralambie”, „Balaurul”, „Fântâna dintre plopi”, „Cealaltă Ancuță”, „Județ al sărmanilor”, „Negustor lipscan”, „Orb sărac” și „Istorisirea Zahariei Fântânarul”.
Ce este povestirea în ramă, în „Hanu-Ancuței”?
Este o narațiune-cadru în care sunt cuprinse alte narațiuni, spuse de personaje diferite. În „Hanu-Ancuței”, rama este popasul de la han, unde oaspeții povestesc pe rând.
Despre ce este „Fântâna dintre plopi”, din „Hanu-Ancuței”?
Este despre iubirea din tinerețe a lui Neculai Isac pentru Marga, o fată dintr-o șatră. Ea îl previne că rudele ei vor să-l omoare pentru bani și este ucisă, iar el scapă, dar pierde un ochi.
Cine povestește „Fântâna dintre plopi” în „Hanu-Ancuței”?
Povestește căpitanul de mazili Neculai Isac, la persoana I, ca erou al întâmplării. Îl ascultă oaspeții hanului, între care prietenul său, comisul Ioniță, și hangița Ancuța.
Ce specie literară este „Fântâna dintre plopi”, din „Hanu-Ancuței”?
Este o povestire: o narațiune scurtă, cu o singură întâmplare, spusă de un narator care a luat parte la ea. Face parte dintr-un volum de povestiri în ramă.
Unde se află Hanu-Ancuței?
În volum, hanul se află în Moldova, pe valea râului Moldova, la un drum umblat de negustori și cărăuși. Hanul care poartă astăzi acest nume este în comuna Tupilați, județul Neamț.
Alte opere pentru BAC
Toate operele pentru BACVrei ajutor la română?
Cauți printre anunțurile de meditații publicate de profesori și contactezi profesorul ales.
Caută meditații la română