Numere răsturnate: probleme cu cifre explicate
Scrii fiecare număr prin zeci și unități. Deduci condiții pentru cifre, verifici unicitatea și tratezi separat zerourile inițiale.
Înapoi la blog

13 noiembrie 2026
6 min citire
La un cub vopsit pe exterior și împărțit în cubulețe egale, numărul fețelor colorate depinde de poziție: colț, muchie, interiorul unei fețe sau interiorul cubului. Pentru cel puțin două cubulețe pe fiecare muchie, aceste categorii au, respectiv, trei, două, una și zero fețe vopsite.
Modelul presupune că sunt vopsite toate cele șase fețe exterioare înainte de separarea cubulețelor. Suprafețele apărute prin tăiere nu sunt vopsite. Dacă se colorează numai o parte a cubului, clasificarea trebuie adaptată; nu transferăm formulele fără să verificăm enunțul.
Să presupunem că fiecare muchie a cubului mare cuprinde cinci muchii de cubuleț. Atunci există cinci straturi, fiecare având cinci rânduri de câte cinci cubulețe. În total sunt o sută douăzeci și cinci.
Dacă latura cubului mare este de cincisprezece centimetri și latura cubulețului de trei centimetri, numărul de pe muchie este cinci. Nu folosi direct cincisprezece în formulele de numărare: el măsoară o lungime în centimetri, nu numărul pieselor.
Pentru a păstra distincte volumul și unitățile lui, poți consulta exemplele de calcul cu densitate și volum. Aici numărăm obiecte egale; numai după ce le numărăm putem transforma rezultatul într-un volum, dacă problema îl cere.
Cubul mare are opt vârfuri. În fiecare vârf se întâlnesc trei fețe exterioare, iar cubulețul din acel colț primește culoare pe toate cele trei fețe expuse.
Pentru cinci cubulețe pe muchie, acestea sunt opt piese distincte. Același număr apare pentru patru, șase sau zece cubulețe pe muchie. Mărirea dimensiunii nu adaugă vârfuri cubului.
Condiția de cel puțin două cubulețe pe muchie contează. Dacă avem un singur cub, cele opt vârfuri aparțin aceleiași piese. Ea are șase fețe vopsite, nu opt piese cu trei fețe. Acesta este un caz separat, care nu se rezolvă înlocuind mecanic valoarea unu în toate formulele.
Ele se află pe muchiile cubului mare, dar nu în colțuri. Pe fiecare muchie cu cinci cubulețe, elimini câte unul la fiecare capăt și rămân trei. Cubul are douăsprezece muchii, deci obții treizeci și șase de piese.
După eliminarea colțurilor, porțiunile interioare ale muchiilor nu se suprapun. De aceea putem înmulți direct. Dacă am lua toate cele cinci cubulețe de pe fiecare muchie, colțurile ar fi numărate repetat și ar aparține categoriei greșite.
Imaginează-ți o muchie ca pe un șir scurt: colț, interior, interior, interior, colț. Eticheta „pe muchie” nu este suficientă pentru „exact două”; trebuie precizat că excludem capetele.
Pe fiecare față mare, elimină rândurile de pe margine. Rămâne un pătrat central de trei pe trei cubulețe, deci nouă. Cele șase fețe oferă cincizeci și patru de piese cu exact o față vopsită.
Aceste piese nu sunt pe muchii. Fața lor exterioară este colorată, iar celelalte cinci suprafețe au fost în contact cu alte cubulețe înainte de separare. Numărăm piesele, nu toate fețele lor.
Investigația Painted Cube de la NRICH propune tocmai analiza pozițiilor după vopsirea întregii suprafețe exterioare. Raționamentul pe categorii explică formulele și permite verificarea lor pentru mai multe dimensiuni.
Înlătură imaginar întregul strat exterior. În fiecare direcție dispar două poziții, una la un capăt și una la celălalt. Pentru exemplul cu cinci pe muchie, miezul are trei pe trei pe trei piese, deci douăzeci și șapte.
O piesă din miez nu atingea deloc exteriorul. Prin urmare, niciuna dintre fețele ei nu a primit vopsea. Faptul că după separare o poți vedea nu schimbă momentul în care s-a făcut colorarea.
Acum verificăm toate categoriile: opt, treizeci și șase, cincizeci și patru și douăzeci și șapte însumează o sută douăzeci și cinci. Dacă suma nu coincide cu numărul total de cubulețe, ai omis o categorie sau ai inclus unele piese de mai multe ori.
Înseamnă toate piesele din exterior, indiferent dacă au una, două sau trei fețe colorate. Poți aduna cele trei categorii ori poți scădea miezul nevopsit din total.
Pentru cinci pe muchie, obții nouăzeci și opt. Nu confunda acest rezultat cu cincizeci și patru, care răspunde cerinței „exact o față”. Diferența dintre „exact” și „cel puțin” modifică mulțimea pieselor acceptate.
Dacă alegi aleatoriu o piesă, cu șanse egale pentru toate cele o sută douăzeci și cinci, probabilitatea ca ea să aibă exact două fețe colorate este treizeci și șase supra o sută douăzeci și cinci. Înaintea acestei fracții, explică de ce ai ales tocmai categoria cu două fețe. Este un exemplu al diferenței dintre memorare și înțelegere.
O piesă de colț contribuie cu trei fețe mici colorate; una din interiorul unei muchii, cu două; una din mijlocul unei fețe, cu una. Pentru exemplul nostru, calculul este:
Pe de altă parte, fiecare față mare are douăzeci și cinci de pătrățele colorate, iar cele șase fețe au împreună o sută cincizeci. Cele două metode coincid.
Această verificare numără alt obiect decât prima. Suma categoriilor verifica piesele. Suma ponderată verifică fețele expuse. Nu înlocui una cu cealaltă: un cubuleț poate contribui cu mai multe fețe, dar rămâne o singură piesă.
Dacă exact șaizeci de cubulețe au două fețe vopsite, împarți la cele douăsprezece muchii. Rămân cinci piese interioare pe muchie. Adaugi cele două colțuri și obții șapte cubulețe pe muchie, deci trei sute patruzeci și trei în total.
Dacă un enunț ar da cincizeci și opt de piese cu exact două fețe, datele nu ar fi compatibile cu acest model: cincizeci și opt nu se împarte exact la doisprezece. Nu rotunjești numărul de piese de pe muchie. Cauți o eroare în date sau o altă condiție de vopsire.
Răspunsuri: prima listă este opt, douăzeci și patru, douăzeci și patru, opt, în ordinea cerută. În al doilea caz răspunsul este zero: toate cele opt piese sunt de colț. Pentru al treilea scazi șaizeci și patru din două sute șaisprezece și obții o sută cincizeci și două. Ultimul rezultat este două sute șaisprezece, din șase fețe mari cu câte treizeci și șase de pătrățele.
Cu un profesor de matematică poți verifica clasificarea pe un desen cu straturi detașate. Este util să explici unde se află fiecare categorie înainte să aplici formulele.
Nu în modelul complet, cu cel puțin două cubulețe pe muchie. O piesă atinge cel mult trei fețe ale cubului mare. Cazul unui singur cub are șase și se tratează separat.
Trebuie precizat dacă sunt vecine sau opuse. Distribuția pieselor diferă, deoarece două fețe vecine au o muchie comună, iar cele opuse nu se întâlnesc.
Scrii fiecare număr prin zeci și unități. Deduci condiții pentru cifre, verifici unicitatea și tratezi separat zerourile inițiale.
Mediana, înălțimea, bisectoarea și mediatoarea: ce este fiecare, unde se intersectează și ce proprietate are punctul de intersecție. Cu triunghiul isoscel, echilateral și dreptunghic, exemple de calcul și confuzia dintre mediană și mediatoare.