Felurile pronumelui studiate în gimnaziu sunt nouă: personal, personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât, negativ, interogativ și relativ. Toate fac același lucru, țin locul unui substantiv, dar în moduri diferite: unele arată persoana, altele posesia, apropierea, lipsa sau întrebarea. La examen, greutatea nu este să le recunoști, ci să deosebești pronumele de adjectivul pronominal și să scrii corect formele care se confundă, ca „aceeași” și „aceiași”. Mai jos găsești fiecare fel, cu forme, exemple și capcane.
Pe scurt:
Pronumele ține locul unui substantiv.
Personal: eu, tu, el, ea. Reflexiv: se, își. Posesiv: al meu, a ta.
Demonstrativ: acesta, acela. Nehotărât: cineva, fiecare. Negativ: nimeni, nimic.
Interogativ: cine? ce? Relativ: care, ce, cine, când leagă două propoziții.
Când același cuvânt însoțește un substantiv, devine adjectiv pronominal: „acest copil”.
Ce este pronumele?
Este partea de vorbire care ține locul unui substantiv. În „Maria a venit. Ea este obosită”, pronumele „ea” ține locul substantivului „Maria”.
Pronumele își schimbă forma după persoană, gen, număr și caz, dar nu toate felurile au toate aceste categorii. Are aceleași funcții sintactice ca substantivul: subiect, complement, atribut, nume predicativ.
Pronumele personal
Arată persoanele care participă la comunicare.
Are forme diferite după caz. La dativ și la acuzativ, are câte două serii de forme:
accentuate: mie, ție, lui, ei, nouă, vouă, lor, respectiv pe mine, pe tine, pe el, pe ea, pe noi, pe voi, pe ei, pe ele;
neaccentuate: îmi, îți, îi, ne, vă, le, respectiv mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le.
Exemple: „Mie îmi place.” „Pe ea o cunosc.” În ambele, forma accentuată și cea neaccentuată apar împreună și se referă la aceeași persoană.
Formele neaccentuate se leagă des prin cratimă: „mi-a spus”, „l-am văzut”, „dă-i”.
Pronumele personal de politețe
Arată respectul față de persoana cu care sau despre care vorbești.
pentru persoana a II-a: dumneata, dumneavoastră
pentru persoana a III-a: dumnealui, dumneaei, dumnealor
„Dumneavoastră” cere verbul la plural, chiar dacă te adresezi unei singure persoane: „Dumneavoastră sunteți profesorul?”
Pronumele reflexiv
Arată că acțiunea se răsfrânge asupra celui care o face. Are forme proprii doar la persoana a III-a:
la acuzativ: se, s-, pe sine
la dativ: își, și-, sieși
Exemple: „El se spală.” „Ea își amintește.”
La persoanele I și a II-a, rolul este preluat de formele pronumelui personal: „Eu mă spăl.” „Tu îți amintești.” Sunt reflexive atunci când persoana lor este aceeași cu a verbului.
Pronumele posesiv
Arată posesorul și ține locul atât al posesorului, cât și al obiectului posedat.
al meu, a mea, ai mei, ale mele
al tău, a ta, ai tăi, ale tale
al său, a sa, ai săi, ale sale
al nostru, a noastră, ai noștri, ale noastre
al vostru, a voastră, ai voștri, ale voastre
Exemplu: „Cartea ta este nouă, a mea este veche.” Aici, „a mea” este pronume, pentru că ține locul grupului „cartea mea”.
Pronumele demonstrativ
Arată apropierea, depărtarea sau identitatea.
de apropiere: acesta, aceasta, aceștia, acestea
de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea
de identitate: același, aceeași, aceiași, aceleași
de diferențiere: celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte
Exemplu: „Acesta este fratele meu, iar acela este vărul meu.”
Pronumele nehotărât
Ține locul unui substantiv fără să dea informații precise despre el.
unul, una, altul, alta
cineva, ceva, careva
oricine, orice, oricare
fiecare, toți, toate, mulți, puțini, câțiva
Exemplu: „Cineva a bătut la ușă.” „Fiecare a primit câte o carte.”
Pronumele negativ
Neagă existența unei persoane sau a unui lucru.
Exemplu: „Nimeni nu a răspuns.” „Niciunul nu a venit.”
În propoziția cu un pronume negativ, verbul este și el la forma negativă.
Pronumele interogativ și pronumele relativ
Au aceleași forme: cine, ce, care, cât, câtă, câți, câte.
Interogativul apare în propoziții interogative și ține locul cuvântului așteptat ca răspuns.
„Cine a venit?”
„Ce ai citit?”
Relativul leagă o propoziție subordonată de regenta ei. Are, în același timp, funcție sintactică în subordonată.
Relativ este și „ceea ce”: „Am înțeles ceea ce ai spus.”
Diferența se vede din punctuație și din structură: interogativul stă într-o întrebare directă, iar relativul stă în interiorul unei fraze.
Care este diferența dintre pronume și adjectiv pronominal?
Același cuvânt poate avea două valori:
pronume, când ține locul unui substantiv: „Acesta a câștigat.”
adjectiv pronominal, când însoțește un substantiv și se acordă cu el: „Acest elev a câștigat.”
Alte perechi:
„Fiecare a plecat.” Pronume nehotărât. „Fiecare elev a plecat.” Adjectiv pronominal nehotărât.
„Care vine?” Pronume interogativ. „Care elev vine?” Adjectiv pronominal interogativ.
„A mea este aici.” Pronume posesiv. „Cartea mea este aici.” Adjectiv pronominal posesiv.
„Niciunul nu a venit.” Pronume negativ. „Niciun elev nu a venit.” Adjectiv pronominal negativ.
Adjectivul pronominal are funcția de atribut adjectival.
Pronumele personal și cel reflexiv nu devin niciodată adjective pronominale.
Există și un adjectiv pronominal fără pereche printre pronume, cel de întărire: însumi, însuți, însuși, însăși, înșine, înșivă, înșiși, înseși. Însoțește un substantiv sau un pronume, pentru a-l sublinia: „eu însumi”, „ea însăși”, „profesorul însuși”.
Care sunt formele care se greșesc cel mai des?
1. același, aceeași, aceiași, aceleași.
același băiat
aceeași fată
aceiași băieți
aceleași fete
„Aceeași” este feminin singular. „Aceiași” este masculin plural.
2. „care” fără „pe”. Când relativul este complement direct, are nevoie de „pe”.
3. al cărui, a cărui, al cărei, a cărei. Prima parte se acordă cu obiectul posedat, a doua cu posesorul.
„băiatul a cărui mamă”: „a” se acordă cu „mamă”, iar „cărui” cu „băiatul”
„fata al cărei tată”: „al” se acordă cu „tată”, iar „cărei” cu „fata”
4. însuși, însăși. Forma se acordă cu persoana și cu genul.
„el însuși”, „ea însăși”, „ei înșiși”, „ele înseși”
„eu însumi”, pentru masculin, și „eu însămi”, pentru feminin
5. niciun, nicio. Se scriu într-un cuvânt: „niciun elev”, „nicio carte”.
6. „dumneavoastră” cu verbul la singular. Corect: „Dumneavoastră ați spus.”
7. formele cu cratimă. „Sa” și „s-a”, „la” și „l-a”, „ia” și „i-a” se deosebesc prin faptul că forma cu cratimă conține un pronume.
Cum analizezi un pronume?
Spui felul, persoana, genul și numărul, acolo unde există, cazul și funcția sintactică.
Exemplu: „Am citit cartea pe care mi-ai dat-o.”
„pe care”: pronume relativ, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, funcția de complement direct în subordonată.
„mi-”: pronume personal, persoana I, numărul singular, cazul dativ, formă neaccentuată, funcția de complement indirect.
„-o”: pronume personal, persoana a III-a, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, formă neaccentuată, funcția de complement direct.
Ce se cere la Evaluarea Națională?
Cerințele de limbă de la subiectul I pornesc de la textele date. Pentru pronume, asta înseamnă de obicei să precizezi felul și funcția sintactică a unui cuvânt subliniat, să deosebești pronumele de adjectivul pronominal sau să alegi forma corectă într-un enunț. Formularea se schimbă de la un an la altul, așa că citește cerința din subiectul pe care îl ai în față.
Un ghid mai larg pentru examen este în articolul despre pregătirea la limba română pentru Evaluarea Națională și BAC.
Dacă formele se amestecă, un profesor te poate ajuta să vezi unde apare confuzia. Pe pagina de meditații la limba română vezi anunțurile profesorilor, cu preț și durată, iar pe cea de meditații pentru Evaluarea Națională compari profilurile. Pe Hola25 poți rezerva o lecție de probă de 25 sau 50 de minute, cu prețul afișat înainte de plată. Anunțurile sunt publicate de profesori, iar platforma nu le verifică studiile sau experiența declarată.
Întrebări frecvente
Câte feluri de pronume există?
În gramatica școlară se studiază nouă: personal, personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât, negativ, interogativ și relativ.
Care este diferența dintre pronume și adjectiv pronominal?
Pronumele ține locul unui substantiv. Adjectivul pronominal însoțește un substantiv și se acordă cu el: „acesta” este pronume, iar „acest elev” conține un adjectiv pronominal.
Care este diferența dintre pronumele interogativ și cel relativ?
Au aceleași forme. Interogativul apare într-o întrebare directă. Relativul leagă o subordonată de regenta ei.
Cum se scrie corect: „aceeași” sau „aceiași”?
Depinde de gen și de număr. „Aceeași” este feminin singular: „aceeași fată”. „Aceiași” este masculin plural: „aceiași băieți”.
Ce este pronumele reflexiv?
Pronumele care arată că acțiunea se răsfrânge asupra celui care o face: „se”, „își”, „sine”.