Figuri de stil: lista completă, cu exemple

Cele mai multe figuri de stil se învață în gimnaziu și se cer la fiecare examen de limba română de după aceea. La Evaluarea Națională trebuie să le recunoști și să le numești. La Bacalaureat trebuie să spui și ce efect au. În ambele cazuri, nu ajută o listă învățată pe de rost: ajută să știi, pentru fiecare figură, o definiție scurtă, un exemplu al tău și un semn după care o recunoști. Exact asta găsești mai jos.

Pe scurt:

• O figură de stil este un procedeu prin care limbajul devine mai expresiv decât exprimarea obișnuită.

• Cele mai cerute în gimnaziu: epitetul, comparația, personificarea, enumerația, repetiția, metafora și hiperbola.

• La liceu se adaugă antiteza, inversiunea, aliterația, asonanța, interogația și invocația retorică, oximoronul.

• Comparația are un cuvânt de legătură, de exemplu „ca”. Metafora nu are.

• La examen nu ajunge să numești figura: trebuie să o transcrii exact și, la liceu, să îi explici rolul.

Ce este o figură de stil?

Este un mod de a spune ceva altfel decât în vorbirea obișnuită, ca să creezi o imagine, o emoție sau un ritm. „Frunzele cad” este o constatare. „Frunzele ruginii se desprind obosite de pe ramuri” conține un epitet și o personificare: nu spune mai mult, dar te face să vezi și să simți.

Figurile de stil se pot grupa după nivelul la care lucrează: sunetele, construcția frazei sau sensul cuvintelor.

Figuri care lucrează cu sensul

Epitetul este un cuvânt, de obicei adjectiv, care exprimă o însușire deosebită a unui obiect sau a unei acțiuni. Exemplu: „lună palidă”, „pași grăbiți, nerăbdători”. Se recunoaște prin întrebarea „ce fel de?” sau „cum?”, cu condiția ca însușirea să fie expresivă. În „masă rotundă”, adjectivul doar informează. În „tăcere grea”, este epitet.

Comparația alătură doi termeni pe baza unei asemănări, cu ajutorul unui cuvânt de legătură: ca, precum, asemenea, cât, ca și cum. Exemplu: „drumul se întindea ca o panglică”. Are mereu trei părți: ce se compară, cu ce se compară și cuvântul care le leagă.

Personificarea atribuie însușiri sau acțiuni omenești unor lucruri, fenomene ori animale. Exemplu: „vântul șoptește printre frunze”, „soarele ne zâmbește”. Se recunoaște ușor: un verb sau un adjectiv care se potrivește unui om este pus lângă ceva ce nu este om.

Metafora este o comparație subînțeleasă, din care lipsește cuvântul de legătură și, adesea, unul dintre termeni. Exemplu: „covorul de frunze” pentru frunzele căzute, „ochii ei, două lacuri” pentru ochi limpezi. Un lucru este numit cu numele altuia, pe baza unei asemănări.

Hiperbola exagerează intenționat, mărind sau micșorând. Exemplu: „am așteptat o veșnicie”, „un munte de teme”, „o picătură de răbdare”.

Antiteza pune față în față două idei, imagini sau personaje opuse, ca să le scoată în evidență. Exemplu: „Ea era lumina, el era umbra.”

Oximoronul alătură doi termeni care, în mod obișnuit, se exclud. Exemplu: „tăcere asurzitoare”, „dulce durere”.

Figuri care lucrează cu construcția frazei

Enumerația înșiră termeni de același fel, ca să amplifice o idee sau să creeze o imagine bogată. Exemplu: „În grădină erau trandafiri, crini, bujori și maci.” Se recunoaște după virgulele dintre termeni și după „și” de la final.

Repetiția reia un cuvânt sau un grup de cuvinte, ca să sublinieze o idee ori o stare. Exemplu: „Ploua, ploua fără oprire.”

Inversiunea schimbă ordinea obișnuită a cuvintelor. Exemplu: „albastrul cer” în loc de „cerul albastru”, „a nopții tăcere” în loc de „tăcerea nopții”. De cele mai multe ori, adjectivul sau atributul trece în fața substantivului.

Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, pentru că răspunsul este subînțeles. Exemplu: „Cine nu și-a dorit, măcar o dată, să zboare?”

Exclamația retorică exprimă o emoție puternică printr-un enunț exclamativ. Exemplu: „Ce liniște adâncă!”

Invocația retorică este o adresare directă către cineva absent sau către ceva neînsuflețit. Exemplu: „O, vară, mai rămâi!”

Figuri care lucrează cu sunetele

Aliterația repetă aceeași consoană sau același grup de consoane, pentru un efect sonor. Exemplu: „șuieră șerpii prin șanțuri”.

Asonanța repetă aceeași vocală, de obicei accentuată. Exemplu: „apa albă, largă, calmă”.

Amândouă apar mai ales în poezie și se observă cel mai bine citind versul cu voce tare.

Care sunt confuziile cele mai frecvente?

1. Comparație sau metaforă? Caută cuvântul de legătură. „Ochi ca două lacuri” este comparație. „Ochii ei, două lacuri” este metaforă.

2. Epitet sau simplu adjectiv? Întreabă-te dacă însușirea este obișnuită sau expresivă. „Rochie roșie” informează. „Amurg sângeriu” este epitet.

3. Personificare sau metaforă? Dacă un lucru primește o însușire ori o acțiune omenească, este personificare. Dacă este numit cu numele altui lucru, este metaforă.

4. Enumerație sau repetiție? Enumerația înșiră termeni diferiți. Repetiția reia același termen.

5. Inversiune sau epitet? Pot apărea împreună. În „albastrul cer”, ordinea schimbată este inversiune. În „tristul cer”, adjectivul este și epitet, iar așezarea lui în față este inversiune.

Aceeași secvență poate conține mai multe figuri de stil. Un epitet poate fi totodată personificator, de exemplu „vânt supărat”, iar o comparație poate avea și un epitet în interior.

Ce se cere la Evaluarea Națională?

În modelul oficial pentru anul școlar 2025-2026, o cerință de 6 puncte cere transcrierea, dintr-o secvență dată, a două figuri de stil diferite și precizarea lor. De exemplu, în fragmentul din modelul oficial apare secvența „o iarbă ca mătasea”, din Ion D. Sîrbu, care conține o comparație.

Trei reguli ca să iei punctajul întreg:

• transcrie exact, între ghilimele, doar cuvintele care formează figura de stil, nu tot enunțul;

• numește figura lângă fiecare transcriere;

• alege două figuri diferite. Două epitete se punctează ca o singură figură.

Ce se cere la Bacalaureat?

Nu mai ajunge recunoașterea. La subiectul I poți primi o cerință despre sensul unei secvențe, iar la subiectul al II-lea, comentarea semnificațiilor unui text liric, unde figurile de stil sunt argumentul tău. La eseu, limbajul artistic este unul dintre elementele pe care le poți analiza.

Formula care funcționează: numești figura, o citezi și spui ce efect are. De exemplu: epitetul „tăcere grea” sugerează o liniște apăsătoare, care anunță neliniștea personajului. Fără a treia parte, răspunsul este incomplet.

Cum le înveți ca să nu le uiți?

• fă-ți exemplele tale. O figură de stil pentru care ai inventat un exemplu nu se mai uită;

• caută-le în ce citești. Cinci minute pe o poezie scurtă: subliniezi și numești tot ce găsești;

• învață perechile care se confundă, nu lista întreagă: comparație și metaforă, epitet și adjectiv, enumerație și repetiție;

• explică efectul, chiar și în gimnaziu. Întrebarea „de ce a scris autorul așa?” te pregătește din timp pentru liceu.

Despre diferența dintre a toci și a pricepe am scris în articolul despre a memora și a înțelege cu adevărat.

Dacă ai nevoie de cineva care să îți corecteze răspunsurile și compunerile, pe pagina de meditații la limba română vezi anunțurile profesorilor, cu preț și durată. Pe Hola25 poți rezerva o lecție de probă de 25 sau 50 de minute, cu prețul afișat înainte de plată. Anunțurile sunt publicate de profesori, iar platforma nu le verifică studiile sau experiența declarată. Pentru pregătirea de examen, vezi și ghidul despre limba română la Evaluarea Națională și la BAC sau paginile de meditații pentru Evaluarea Națională și de meditații pentru BAC.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre comparație și metaforă?

Comparația are un cuvânt de legătură, de exemplu ca, precum sau asemenea, și păstrează ambii termeni. Metafora renunță la cuvântul de legătură și numește un lucru direct cu numele altuia.

Câte figuri de stil trebuie știute pentru Evaluarea Națională?

Cele studiate în gimnaziu: epitetul, comparația, personificarea, enumerația, repetiția, metafora, hiperbola, antiteza, inversiunea și aliterația. Este mai important să le recunoști sigur pe acestea decât să știi o listă mai lungă.

Un adjectiv este întotdeauna epitet?

Nu. Este epitet doar atunci când exprimă o însușire deosebită, expresivă. Un adjectiv care doar descrie obiectiv, ca în „masă rotundă”, nu este figură de stil.

Pot exista mai multe figuri de stil în aceeași secvență?

Da. O comparație poate conține un epitet, iar un epitet poate fi și personificare. La examen, transcrie separat fiecare figură pe care o numești.

Ce înseamnă „imagine artistică”?

Este tabloul creat cu ajutorul figurilor de stil, care se adresează unui simț: imagine vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă sau de mișcare. Figurile de stil sunt mijloacele, iar imaginea artistică este rezultatul.