Hola25
Hola25 Logo
Hola25
Utilizatori disponibili

Înapoi la blog

Două resorturi suspendate, unul liber și unul alungit de o greutate turcoaz.
Ilustrație generată.
Științe

Legea lui Hooke: alungirea resortului și exemple

Hola25
Hola25
Autor

14 noiembrie 2026

6 min citire

În acest articol

Legea lui Hooke arată că, în domeniul liniar al unui resort, mărimea forței elastice este proporțională cu deformarea față de lungimea sa naturală. Relația dintre mărimi este forță egală cu constanta elastică înmulțită cu deformarea. Forța exercitată de resort are sensul revenirii spre poziția nedeformată.

Prima verificare este geometrică: deformarea nu este lungimea totală a resortului. Dacă acesta avea 12 cm și ajunge la 15 cm, alungirea este 3 cm. Folosirea celor 15 cm în locul diferenței schimbă problema.

Cum se scrie legea lui Hooke?

Pentru mărimi pozitive, notăm forța elastică prin FeF_e, constanta prin kk și alungirea prin Δl\Delta l:

Fe=kΔl.F_e=k\Delta l.

Constanta elastică se exprimă în newtoni pe metru. Dacă alungirea este în metri, produsul are unitatea newton. Un resort cu o constantă mai mare cere o forță mai mare pentru aceeași deformare în domeniul liniar.

Relația și diferența dintre comportamentul elastic și cel liniar sunt explicate în OpenStax: elasticitate și plasticitate. Un obiect poate reveni după deformare fără ca orice porțiune a relației forță–deformare să fie perfect liniară.

În forma cu semn, pentru o axă aleasă de-a lungul deformării, forța de revenire este opusă deplasării: Fe=−kxF_e=-kx. Semnul minus nu spune că mărimea forței este negativă. El descrie sensul componentei pe axă.

Cum calculezi forța pentru o alungire dată?

Un resort idealizat are constanta de 150 N/m și este alungit cu 4 cm. Transformi mai întâi alungirea în 0,04 m, apoi calculezi:

Fe=150⋅0,04=6 N.F_e=150\cdot0{,}04=6\,\mathrm{N}.

Dacă ai introdus direct numărul 4, ai obținut 600 N, de o sută de ori prea mult. Unitatea constantei îți spune ce unitate trebuie să aibă deformarea. Nu este suficient să scrii „cm” după un calcul făcut ca și cum ar fi metri.

Pentru o alungire de 2 cm, același model dă 3 N. Pentru 8 cm ar da 12 N numai dacă resortul rămâne în domeniul liniar pentru acea deformare. O regulă corectă nu autorizează extrapolarea nelimitată a valorilor.

Poți verifica proporția fără un calcul nou: la jumătate din deformare ai jumătate din forță, dacă aceeași constantă rămâne aplicabilă. Dacă rezultatul tău arată o forță mai mare la o deformare mai mică, recitește datele și unitățile.

Cum afli constanta elastică din măsurători?

Un exercițiu oferă o forță de 5 N și o alungire de 2,5 cm, în domeniul liniar. Împarți forța la alungirea exprimată în metri și obții 200 N/m.

k=50,025=200 N/m.k=\frac{5}{0{,}025}=200\,\mathrm{N/m}.

Lungimea naturală poate fi, de exemplu, 10 cm, iar lungimea sub sarcină 12,5 cm. Diferența este valoarea folosită la numitor. Raportul dintre 5 N și lungimea totală de 0,125 m ar descrie altceva și nu dă constanta cerută.

Dacă ai mai multe perechi de date, compară rapoartele. Pentru 2 N la 1 cm și 4 N la 2 cm, fiecare raport dă 200 N/m. Un punct de 8 N la 5 cm nu se mai potrivește aceleiași proporționalități exacte.

Diferența poate proveni din măsurare sau din ieșirea modelului din domeniul potrivit. Nu o ascunde prin alegerea doar a punctelor convenabile. Datele de laborator au incertitudini; un tabel de exercițiu poate cere tocmai identificarea abaterii.

Cum citești graficul forță–alungire?

Dacă pe axa verticală este forța și pe cea orizontală alungirea, panta dreptei este constanta elastică. O dreaptă mai abruptă corespunde unui resort mai rigid, atunci când compari grafice cu aceleași scări ale axelor.

Dacă inversezi axele, panta nu mai este constanta, ci inversul ei. De aceea, verifică etichetele înainte să recunoști „din ochi” un grafic. Forma unei linii nu stabilește singură mărimea reprezentată.

Pentru două puncte, 0,02 m cu 4 N și 0,05 m cu 10 N, raportul creșterilor este 6 N împărțit la 0,03 m, adică 200 N/m. Calculul reproduce constanta dedusă din fiecare pereche față de origine.

Dacă proporțiile sunt încă neclare, poți exersa aceeași succesiune de date, relație și verificare din metoda de învățare a matematicii, păstrând însă unitățile fizice la fiecare pas.

Cum rezolvi un resort vertical aflat în echilibru?

O masă de 0,3 kg este suspendată de un resort de masă neglijabilă, cu constanta de 100 N/m. Corpul este în repaus, iar singurele forțe verticale asupra lui sunt greutatea și forța resortului. Folosim g=10 N/kgg=10\,\mathrm{N/kg}.

În acest caz, greutatea calculată este 3 N. Echilibrul cere o forță elastică de aceeași mărime, în sens opus. Alungirea este 3 împărțit la 100, adică 0,03 m sau 3 cm.

Dacă lungimea naturală era 14 cm, lungimea finală este 17 cm. Observă ordinea: calculezi greutatea, folosești echilibrul, afli alungirea, apoi adaugi lungimea naturală. Niciuna dintre aceste mărimi nu o înlocuiește automat pe cealaltă.

Dacă primești masa printr-o problemă de volum și densitate, rezolvă mai întâi acea etapă folosind relația dintre densitate, masă și volum. Abia apoi transformi masa în greutate pentru echilibrul resortului.

De ce nu pui mereu forța elastică egală cu greutatea?

Egalitatea din exemplul anterior vine din repaus și din lista forțelor. Dacă masa oscilează, rezultanta poate fi nenulă. Dacă există o altă forță verticală aplicată, bilanțul se schimbă din nou.

Legea lui Hooke descrie legătura dintre deformare și forța resortului. Condiția de echilibru descrie suma forțelor asupra corpului. Sunt două relații diferite, care se folosesc împreună numai dacă situația permite.

Modelul resortului și forța de revenire sunt prezentate și în OpenStax: legea lui Hooke. Exemplele acestui articol sunt calcule pe hârtie, în care verificăm de fiecare dată unitățile și condițiile aplicării modelului liniar.

Ce faci dacă resortul era deja întins?

Uneori măsurarea începe când resortul suportă deja o forță. Lungimea din acel moment nu este lungimea sa naturală. Dacă adaugi o solicitare și urmărești numai deplasarea suplimentară, legea liniară îți dă schimbarea forței, nu automat valoarea ei totală.

Într-un exemplu pe hârtie, resortul are constanta de 100 N/m și este deja solicitat cu 2 N. O creștere suplimentară a alungirii cu 1 cm corespunde unei creșteri a forței cu 1 N. Forța finală ajunge astfel la 3 N. Calculul presupune aceeași constantă elastică și păstrarea domeniului liniar. Dacă enunțul nu oferă solicitarea inițială sau lungimea naturală, nu poți transforma doar această diferență de lungime într-o forță totală cunoscută.

Ce exerciții îți verifică metoda?

  1. Un resort cu constanta de 80 N/m este alungit cu 5 cm. Care este forța elastică?
  2. O forță de 9 N produce o alungire de 3 cm în domeniul liniar. Care este constanta?
  3. Un resort avea 18 cm și ajunge la 22 cm. Cu o constantă de 50 N/m, ce forță corespunde alungirii?
  4. O masă de 0,2 kg este suspendată în echilibru de un resort vertical de 40 N/m. Folosește aceeași aproximație pentru gravitație și află alungirea.

Răspunsuri: obții 4 N, apoi 300 N/m. În al treilea caz, diferența de 4 cm dă 2 N. În ultimul, greutatea este 2 N și alungirea 0,05 m, adică 5 cm.

La meditații de fizică, poți aduce un tabel cu lungimea naturală, lungimea finală și diferența. O verificare a acestor trei coloane poate arăta mai repede eroarea decât repetarea aceleiași formule.