Hola25
Hola25 Logo
Hola25
Utilizatori disponibili

Înapoi la blog

Balanță, pachete și jetoane pe o masă de lucru.
Ilustrație generată.
Matematică

Metoda falsei ipoteze: probleme rezolvate

Hola25
Hola25
Autor

18 noiembrie 2026

7 min citire

În acest articol

Metoda falsei ipoteze pornește de la o situație simplificată, calculează diferența față de totalul real și o corectează prin schimbări egale. Dacă fiecare înlocuire modifică totalul cu aceeași cantitate, numărul înlocuirilor se află împărțind diferența totală la efectul unei singure schimbări.

Metoda este utilă în probleme cu două tipuri de obiecte, un număr total cunoscut și o contribuție fixă pentru fiecare tip. Nu presupui că situația inventată este adevărată. O folosești ca reper de calcul și explici de ce corecția produce exact situația cerută.

Ce date trebuie să recunoști?

Caută numărul total de obiecte, contribuția unui obiect din primul tip, contribuția unui obiect din al doilea și totalul contribuțiilor. Obiectele pot fi bilete cu două tarife, pachete cu două mase sau răspunsuri cu două punctaje.

În fiecare caz, o înlocuire păstrează numărul obiectelor. Schimbă numai totalul contribuțiilor. Această separare permite calculul: nu adaugi un obiect nou, ci transformi unul dintre obiectele deja numărate dintr-un tip în celălalt.

De exemplu, dacă o sală conține douăzeci și trei de mese, fiecare situație intermediară trebuie să păstreze acest număr. Un răspuns care oferă numărul corect de locuri, dar presupune o masă în plus, nu verifică problema.

Cum rezolvi un exemplu cu locurile dintr-o sală?

O sală are douăzeci și trei de mese. Unele oferă câte patru locuri, iar celelalte câte șase. În total există o sută douăzeci și două de locuri. Câte mese sunt din fiecare categorie?

Presupunem întâi că fiecare masă oferă numai patru locuri. Totalul ipotetic este nouăzeci și două de locuri. Față de capacitatea reală lipsesc treizeci de locuri.

Înlocuirea unei mese de patru locuri cu una de șase adaugă două locuri. Pentru a recupera diferența de treizeci sunt necesare cincisprezece înlocuiri. Prin urmare, există cincisprezece mese mari și opt mese mici.

122−23⋅46−4=15.\frac{122-23\cdot4}{6-4}=15.

Verificăm ambele informații: cincisprezece plus opt înseamnă douăzeci și trei de mese, iar capacitatea este nouăzeci plus treizeci și două, adică o sută douăzeci și două de locuri.

Poți începe și cu toate mesele mari?

Da. Douăzeci și trei de mese a câte șase locuri ar oferi o sută treizeci și opt de locuri. Totalul este prea mare cu șaisprezece. Fiecare înlocuire a unei mese mari cu una mică reduce capacitatea cu două locuri.

Obții opt înlocuiri, care acum reprezintă mesele mici. Numărul calculat nu are o etichetă fixă independentă de ipoteză. El numără obiectele pe care le schimbi față de situația de pornire.

Cele două rezolvări se verifică reciproc: cincisprezece mese mari și opt mici însumează douăzeci și trei. Dacă ai scrie opt mese mari, ai inversa etichetele și nu ai mai reproduce capacitatea sălii. Scrie după împărțire ce obiecte reprezintă rezultatul.

De ce funcționează metoda?

Notează cu nn numărul total al obiectelor, cu aa contribuția mică și cu bb contribuția mare, unde b>ab>a. Dacă toate ar fi din prima categorie, totalul ar fi nana. Fiecare dintre cele xx schimbări adaugă b−ab-a.

S=na+x(b−a),x=S−nab−a.S=na+x(b-a),\qquad x=\frac{S-na}{b-a}.

Aceasta este justificarea algebrică a raționamentului. Nu trebuie să ghicești pe rând toate combinațiile, fiindcă fiecare pas modifică totalul cu aceeași valoare. Există cel mult un număr de schimbări care produce totalul dat.

Activitatea Heads and Feet de la NRICH ilustrează organizarea sistematică a două categorii cu contribuții diferite. Același principiu se aplică biletelor și pachetelor: identifici ce se păstrează și cât se modifică totalul la fiecare schimbare.

Cum lucrezi cu pachete de mase diferite?

Un transport are treizeci și cinci de pachete. Unele au două kilograme, altele cinci, iar masa totală este o sută douăzeci și patru de kilograme. Presupunem toate pachetele de două kilograme: obținem șaptezeci de kilograme.

Lipsesc cincizeci și patru. Fiecare schimbare către un pachet de cinci kilograme adaugă trei. Rezultă optsprezece pachete grele și șaptesprezece ușoare. Masa verificată este nouăzeci plus treizeci și patru, exact o sută douăzeci și patru.

Datele despre masă trebuie păstrate în aceeași unitate. Dacă o categorie este exprimată în grame și alta în kilograme, transformi înainte să calculezi diferența. Pentru legătura dintre masă, volum și unități, sunt utile exemplele despre densitate.

Cum recunoști o problemă fără soluție?

În exemplul sălii, capacitatea minimă posibilă este de nouăzeci și două de locuri, iar maxima de o sută treizeci și opt. Orice total în afara acestor limite este imposibil pentru douăzeci și trei de mese de tipurile precizate.

Dar aflarea între limite nu este suficientă. Capacitățile posibile cresc din două în două locuri. Un total de o sută douăzeci și trei ar cere treizeci și unu de locuri peste minim; împărțirea la doi nu produce un număr întreg de mese mari.

Nu rotunjești rezultatul. Cincisprezece mese mari dau o sută douăzeci și două de locuri, iar șaisprezece dau o sută douăzeci și patru. Dacă obiectele nu pot fi împărțite, caracterul întreg al răspunsului este o condiție a problemei, nu o preferință de prezentare.

Dacă totalul este exact minimul, toate mesele sunt mici. Dacă este exact maximul, toate sunt mari. Atunci verifică dacă enunțul permite ca una dintre categorii să aibă zero obiecte sau precizează că există cel puțin unul din fiecare.

Se aplică și la punctaje cu penalizare?

Da, dacă fiecare răspuns are unul dintre două efecte fixe și toate întrebările au primit răspuns. Un test imaginar are douăzeci de întrebări. Răspunsul corect aduce cinci puncte, iar cel greșit scade un punct. Punctajul final este șaizeci și patru.

Dacă toate ar fi corecte, ai avea o sută de puncte. Fiecare transformare a unui răspuns corect într-unul greșit reduce totalul cu șase: pierzi cele cinci puncte și mai primești penalizarea de unu.

Diferența de treizeci și șase corespunde la șase greșeli. Rămân paisprezece răspunsuri corecte. Verificarea este șaptezeci minus șase, adică șaizeci și patru. Scăderea cu numai patru la fiecare schimbare ar interpreta greșit semnul penalizării.

Dacă ar exista și întrebări fără răspuns, cu zero puncte, ar apărea o a treia categorie. Cele două informații inițiale ar putea să nu mai determine singure toate numerele. Citește regulile înainte să transferi metoda.

Cum organizezi rezolvarea în caiet?

Scrie patru rânduri: ipoteza, totalul ipotetic, diferența și efectul unei schimbări. După împărțire, numește categoria aflată și determină cealaltă prin scădere din numărul total.

Această organizare se potrivește cu metoda de lucru la matematică: fiecare operație trebuie să răspundă unei întrebări precise. La verificare refaci datele inițiale, nu doar aceeași împărțire în sens invers.

Dacă cele două contribuții sunt egale, schimbarea nu modifică totalul. În acel caz nu împarți la zero. Totalul poate fie să contrazică datele, fie să nu ofere informație despre împărțirea în categorii.

Exerciții cu răspunsuri

  1. Sunt douăzeci de bilete la șapte sau unsprezece lei, cu total de o sută optzeci și opt de lei. Câte sunt din fiecare tip?
  2. Optsprezece cutii au trei sau cinci kilograme și masa totală de șaptezeci de kilograme. Câte sunt grele?
  3. Zece obiecte contribuie fiecare cu patru sau nouă unități. Poate totalul să fie șaizeci și două?
  4. Un test cu cincisprezece răspunsuri acordă patru puncte pentru corect și scade două pentru greșit. Totalul este patruzeci și două. Câte greșeli există?

Răspunsuri: douăsprezece bilete scumpe și opt ieftine; opt cutii grele și zece ușoare; nu, diferența față de patruzeci nu este multiplu de cinci; trei greșeli și douăsprezece răspunsuri corecte.

Poți cere unui profesor de matematică să verifice explicația unei singure înlocuiri. Dacă acel pas este clar, împărțirea finală devine consecința raționamentului, nu o formulă aleasă la întâmplare.