Hola25
Hola25 Logo
Hola25
Utilizatori disponibili

Înapoi la blog

Un elev indică o carte cu semn galben într-o bibliotecă.
Ilustrație generată.
Limbi străine

Propoziții relative în engleză: who, which și that

Hola25
Hola25
Autor

21 noiembrie 2026

7 min citire

În acest articol

Propozițiile relative în engleză adaugă informații despre o persoană sau un lucru: The student who designed the poster is here. În exemplele de bază, who se referă la persoane, which la lucruri, iar that poate înlocui aceste forme în propozițiile care identifică exact despre cine sau despre ce vorbești.

Nu alegi însă pronumele izolat. Trebuie să stabilești dacă informația identifică persoana ori obiectul sau doar adaugă un detaliu despre ceva deja identificat. Această diferență influențează virgulele și posibilitatea de a folosi ori de a omite anumite cuvinte.

Ce problemă rezolvă o propoziție relativă?

Ai două enunțuri: „A woman repaired our violin” și „The woman lives nearby”. Poți lega informațiile: „The woman who repaired our violin lives nearby”. Partea who repaired our violin precizează despre care femeie vorbești.

Nu ai doar o propoziție mai lungă. Ai organizat informația în jurul aceleiași persoane, fără să repeți de două ori the woman. Mesajul principal spune că locuiește aproape; informația relativă o identifică.

Pentru un obiect, procedezi asemănător: „The drawer that contains the receipts is locked”. Într-un dulap cu mai multe sertare, descrierea îți arată care este încuiat. Dacă elimini partea relativă, interlocutorul poate să nu mai știe la ce sertar te referi.

Când nu pui virgule?

Într-o propoziție relativă definitorie, informația restrânge referința. „The notebooks that have green covers belong to our group” selectează caietele cu coperți verzi. Nu afirmă că toate caietele din încăpere aparțin grupului.

Nu separi această informație prin virgule în scrierea standard. Ea funcționează împreună cu substantivul pentru a identifica obiectele vizate. Cuvântul „esențial” se referă aici la identificare, nu la faptul că informația ar fi importantă în viață.

Poți spune the notebooks which have green covers în acest tip de construcție. Nu învăța regula absolută „which apare numai după virgulă”; ea nu descrie toate utilizările standard, inclusiv cele obișnuite în engleza britanică.

Când ai nevoie de virgule?

Dacă persoana sau obiectul este deja identificat, poți adăuga o informație suplimentară: „Our guide, who studied archaeology, answered the question”. În context există un ghid cunoscut; studiile sale sunt un detaliu adăugat.

În scris, izolezi partea suplimentară cu virgule. Dacă se află în interiorul frazei, ai de regulă două margini de marcat: una înainte de who, alta după informația suplimentară. Nu uita virgula de închidere înaintea verbului principal.

În acest tip, nu înlocuiești who sau which cu that și nu omiți pronumele relativ. „Our guide, that studied archaeology, ...” nu este modelul standard prezentat aici.

Compară „The cups that are chipped are on the lower shelf” cu „The cups, which are chipped, are on the lower shelf”. Prima selectează cănile ciobite. A doua adaugă informația că cănile despre care vorbim sunt ciobite. Punctuația transmite o alegere de sens, nu o simplă pauză decorativă.

Cum alegi între who, which și that?

Pentru persoane, who este un reper simplu: „The engineer who checked the bridge wrote the report”. Într-o relativă definitorie, poți folosi și that. Pentru lucruri, poți porni de la which sau that: „The cable that connects the monitor is damaged”.

Referință și rol Model
Persoană identificată the visitor who asked the question
Lucru identificat the file which contains the photos
Persoană, detaliu suplimentar Dana, who speaks Spanish, ...
Lucru, detaliu suplimentar the new camera, which arrived today, ...

Nu încerca să introduci toate pronumele în fiecare exemplu. Alege mai întâi un model clar, apoi observă variantele permise. Pentru cine încă lucrează la identificarea subiectului și a verbului, propozițiile de nivel A1 oferă baza necesară.

Când poți omite pronumele relativ?

În anumite relative definitorii, pronumele reprezintă obiectul acțiunii: „The book that I borrowed is upstairs”. Eu am împrumutat cartea; subiectul părții relative este I. Poți spune și „The book I borrowed is upstairs”.

Compară cu „The book that fell off the shelf is upstairs”. Aici cartea este subiectul lui fell. Nu elimini pur și simplu that: „The book fell off the shelf is upstairs” nu păstrează structura necesară.

Testul practic este să reconstruiești ideea separat. „I borrowed the book” arată că the book era obiect. „The book fell” arată că era subiect. Nu folosi regula superficială „pronumele relative se pot scoate ca să scriu mai scurt”.

În relativele suplimentare dintre virgule, păstrezi pronumele chiar dacă el are rol de obiect. Categoria propoziției și rolul cuvântului trebuie verificate împreună.

De ce nu repeți he, she sau it?

În „The cyclist who won the race waved”, who îndeplinește deja rolul de subiect în partea relativă. Nu adaugi încă he: „the cyclist who he won” dublează acel rol în modelul standard.

La fel, în „The map that we printed is clear”, that reprezintă harta imprimată. Nu adaugi it după printed. Propoziția „the map that we printed it” păstrează inutil și pronumele relativ, și obiectul pe care acesta îl înlocuiește.

O verificare utilă este să subliniezi fiecare persoană sau lucru reprezentat de două ori. Acest control face legătura dintre înțelegerea unei construcții și memorarea regulii: trebuie să vezi ce rol a preluat pronumele.

Cum folosești whose și where?

Whose introduce o relație de posesie sau asociere: „The artist whose drawings we admired is visiting”. Desenele aparțin artistului sau sunt lucrările sale. După whose apare aici substantivul drawings; nu înlocuiești construcția cu who's, care este o contracție diferită.

Where poate introduce locul în care se întâmplă acțiunea: „The café where we met has closed”. Dar un nume de loc nu cere automat where: „The café that we visited has closed” folosește cafeneaua ca obiect al lui visited.

Compară „We met in the café” cu „We visited the café”. În prima relație există ideea de „în acel loc”; în a doua, verbul primește direct obiectul vizitat. Tipul substantivului nu este suficient pentru alegerea relativului.

Cum exersezi fără să complici fraza?

Descrie un obiect pierdut prin două propoziții simple, apoi unește-le: „I left a folder here. The folder has a yellow label”. Rezultatul poate fi „I left a folder here that has a yellow label”, dar apropierea descrierii de substantiv poate fi mai clară: „I left a folder with a yellow label here”.

Nu orice mesaj trebuie forțat într-o relativă. Când propoziția se încarcă sau referința devine ambiguă, o reformulare simplă este utilă. La meditații la engleză, poți cere feedback pe descrieri proprii: ce identifică informația și unde se leagă ea de substantiv?

Exerciții explicate

  1. Completează: The musician ___ repaired the instrument lives nearby. (who/which)
  2. Completează: The parcel ___ arrived this morning is yours. (that/who)
  3. Poți omite that din „The film that we watched was short”?
  4. Poți omite that din „The film that won the prize was short”?
  5. Corectează: The bag that I bought it is waterproof.
  6. Completează: Mira, ___ works at the museum, knows the guide. (who/that)
  7. Completează: The boy ___ kite broke borrowed mine. (whose/who's)
  8. Completează: The village ___ we stayed is near the lake. (where/which, fără prepoziție adăugată)

Răspunsuri: 1. who. 2. that. 3. Da, fiindcă este obiectul lui watched. 4. Nu, fiindcă este subiectul lui won. 5. The bag that I bought is waterproof. 6. who, în relativa suplimentară. 7. whose. 8. where, pentru locul în care am stat.

Întrebări frecvente

That înlocuiește orice pronume relativ?

Nu. Nu îl folosești în relativele suplimentare separate prin virgule și nu înlocuiește orice relație exprimată de whose sau where.

Virgulele schimbă sensul?

Pot schimba ce elemente identifici și ce informație doar adaugi despre ele. Alege punctuația după mesaj.

Pot elimina mereu who când apare un nume de persoană?

Nu. Contează rolul pronumelui în partea relativă și tipul propoziției, nu doar faptul că vorbești despre o persoană.