Propoziții subordonate: lista completă, cu exemple

Cele mai multe propoziții subordonate se învață în clasa a VIII-a și se cer, aplicat pe text, la Evaluarea Națională. Lista pare lungă, dar logica este simplă: o subordonată face, la nivelul frazei, ce face o parte de propoziție la nivelul propoziției. Dacă știi ce este un subiect, un atribut sau un complement, știi deja aproape tot. Mai jos găsești fiecare subordonată cu întrebarea la care răspunde, un exemplu și o metodă în patru pași pentru analiza oricărei fraze.

Pe scurt:

• O frază este formată din două sau mai multe propoziții. Numărul propozițiilor este egal cu numărul predicatelor.

• Propoziția de care depinde o subordonată se numește regentă.

• Subordonatele necircumstanțiale sunt: subiectiva, predicativa, atributiva și completivele directă, indirectă și prepozițională.

• Subordonatele circumstanțiale arată locul, timpul, modul, cauza, scopul, condiția, concesia și consecința.

• Felul subordonatei se stabilește după întrebarea pusă regentei, nu după cuvântul care o introduce.

Ce este o propoziție subordonată?

Într-o frază, propozițiile se leagă în două feluri:

• prin coordonare, când sunt de același fel și nu depind una de alta: „Citesc și scriu.”;

• prin subordonare, când una depinde de cealaltă: „Citesc pentru că îmi place.”

Propoziția care depinde de alta se numește subordonată. Cea de care depinde se numește regentă. O propoziție care nu depinde de nimic este principală. Aceeași propoziție poate fi subordonată față de una și regentă pentru alta.

Care sunt subordonatele necircumstanțiale?

Subiectiva ține locul subiectului pentru verbul din regentă. Răspunde la „cine?” și „ce?”.

• „Cine învață reușește.”

• „Trebuie să plecăm.”

• „Se știe că ai dreptate.”

Apare des după verbe și expresii impersonale: trebuie, se pare, se știe, este bine, este adevărat.

Predicativa ține locul numelui predicativ și stă după un verb copulativ. Răspunde la „ce este?” și „cum este?”.

• „Dorința lui este să devină medic.”

• „Problema este că nu avem timp.”

Atributiva determină un substantiv sau un pronume din regentă. Răspunde la „care?” și „ce fel de?”.

• „Cartea pe care am citit-o este captivantă.”

• „Am primit vestea că ai câștigat.”

Completiva directă ține locul complementului direct. Răspunde la „pe cine?” și „ce?”.

• „Știu că vii mâine.”

• „A întrebat cine a sunat.”

Completiva indirectă ține locul complementului indirect. Răspunde la „cui?”.

• „Dau cartea cui mi-o cere.”

Completiva prepozițională ține locul complementului prepozițional. Răspunde la întrebări formate cu prepoziție: „despre ce?”, „la ce?”, „de ce anume?”.

• „Mă gândesc la ce mi-ai spus.”

• „Se teme că va întârzia.”

Care sunt subordonatele circumstanțiale?

De loc: „unde?”, „de unde?”, „încotro?”.

• „Merg unde mă trimiți.”

De timp: „când?”, „de când?”, „până când?”.

• „Plec când termin tema.”

De mod: „cum?”, „în ce fel?”.

• „A procedat cum i s-a spus.”

De cauză: „din ce cauză?”.

• „Nu a venit fiindcă era bolnav.”

De scop, numită și finală: „cu ce scop?”.

• „Învață ca să reușească.”

Condițională: „cu ce condiție?”.

• „Dacă plouă, rămânem acasă.”

Concesivă: „în ciuda cărui fapt?”.

• „Deși era obosit, a continuat.”

Consecutivă: „cu ce urmare?”.

• „Era atât de obosit, încât a adormit imediat.”

Ce cuvinte introduc subordonatele?

Trei categorii:

• conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece, încât, ca să, pentru că;

• pronume și adjective pronominale relative: care, cine, ce, cât;

• adverbe relative: unde, când, cum, cât.

Capcana este că același cuvânt poate introduce subordonate diferite. „Că” apare în subiectivă („Se știe că vine.”), în completivă directă („Știu că vine.”), în atributivă („Am aflat vestea că vine.”) și în cauzală („Grăbește-te, că pleacă trenul.”). De aceea felul subordonatei nu se stabilește după cuvântul de legătură, ci după întrebarea pusă regentei și după cuvântul pe care îl determină.

Cum analizezi o frază în patru pași?

1. Subliniază predicatele. Câte predicate, atâtea propoziții.

2. Delimitează propozițiile. Încercuiește cuvintele de legătură: ele îți arată unde începe fiecare propoziție.

3. Găsește propoziția principală. Este cea care are înțeles de sine stătător și nu este introdusă de un cuvânt subordonator.

4. Pune întrebarea. Pentru fiecare subordonată, pornește de la regentă și întreabă. Întrebarea și cuvântul determinat îți dau felul.

Un exemplu lucrat

Fraza: „Bunicul, care locuiește la munte, mi-a spus că va veni când se încălzește vremea.”

Pasul 1. Predicatele: „locuiește”, „a spus”, „va veni”, „se încălzește”. Sunt patru propoziții.

Pasul 2. Delimitarea:

• „Bunicul mi-a spus”

• „care locuiește la munte”

• „că va veni”

• „când se încălzește vremea”

Pasul 3. Propoziția principală este „Bunicul mi-a spus”. Observă că este întreruptă de o altă propoziție, așezată între virgule.

Pasul 4. Întrebările:

• „care bunic?” are răspunsul „care locuiește la munte”: atributivă, pentru că determină substantivul „bunicul”;

• „ce mi-a spus?” are răspunsul „că va veni”: completivă directă;

• „când va veni?” are răspunsul „când se încălzește vremea”: circumstanțială de timp. Regenta ei este „că va veni”, nu propoziția principală.

Care sunt capcanele cele mai frecvente?

1. Subiectivă sau completivă directă? După un verb impersonal, de exemplu „trebuie” sau „se pare”, subordonata este subiectivă. După un verb cu subiect propriu, de exemplu „eu știu”, este completivă directă.

2. Predicativă sau subiectivă? Predicativa vine după un verb copulativ care are deja subiect: „Problema este că...”. Dacă verbul „a fi” face parte dintr-o expresie impersonală, de exemplu „este bine să...”, subordonata este subiectivă.

3. Atributivă sau completivă? Atributiva determină un substantiv sau un pronume. Completiva determină un verb.

4. Cauză sau scop? Cauza este dinaintea acțiunii: „a plecat fiindcă era târziu”. Scopul este după ea: „a plecat ca să ajungă la timp”.

5. Predicate nevăzute. Verbele la moduri nepersonale, adică infinitiv, gerunziu, participiu și supin, nu formează predicate. „Mergând spre casă” nu este o propoziție.

6. Locuțiunile și formele compuse. „A avut de gând”, „a fost ales” sunt câte un singur predicat.

Ce se cere la Evaluarea Națională?

În modelul oficial pentru anul școlar 2025-2026, una dintre cerințele părții de limbă, de 6 puncte, cere transcrierea a trei propoziții subordonate diferite dintr-o frază dată și precizarea felului fiecăreia. Pentru punctaj întreg:

• transcrie fiecare propoziție complet, de la cuvântul de legătură până la ultimul cuvânt al ei;

• scrie felul cu denumirea întreagă, nu prescurtat, dacă cerința nu precizează altfel;

• alege trei subordonate de feluri diferite.

Cum exersezi?

• o frază pe zi, analizată cu cei patru pași, din cartea pe care o citești;

• perechile care se confundă, lucrate față în față: subiectivă și completivă directă, cauză și scop;

• fraze cu „că” și cu „să”, în care stabilești felul doar prin întrebare;

• verificare cu cineva, pentru că la sintaxă greșelile se repetă fără să le observi.

Dacă sintaxa frazei rămâne încurcată și după câteva săptămâni de exercițiu, un profesor găsește de obicei repede unde se rupe firul: la predicate, la delimitare sau la întrebări. Pe pagina de meditații la limba română vezi anunțurile profesorilor, cu preț și durată, iar pe cea de meditații pentru Evaluarea Națională compari profilurile. Pe Hola25 poți rezerva o lecție de probă de 25 sau 50 de minute, cu prețul afișat înainte de plată. Anunțurile sunt publicate de profesori, iar platforma nu le verifică studiile sau experiența declarată.

Un ghid mai larg pentru examen este în articolul despre pregătirea la limba română pentru Evaluarea Națională și BAC.

Întrebări frecvente

Câte propoziții are o frază?

Atâtea câte predicate are. Predicatul poate fi verbal sau nominal, iar verbele la moduri nepersonale nu se numără.

Ce este propoziția regentă?

Propoziția de care depinde o subordonată. Poate fi principală sau poate fi, la rândul ei, subordonată față de altă propoziție.

Cum deosebesc subiectiva de completiva directă?

Uită-te la verbul din regentă. Dacă este impersonal și nu are alt subiect, subordonata este subiectivă. Dacă verbul are subiect propriu, subordonata care răspunde la „ce?” este completivă directă.

„Că” introduce mereu o completivă directă?

Nu. Poate introduce o subiectivă, o predicativă, o atributivă, o completivă sau o cauzală. Felul se stabilește după întrebare și după cuvântul determinat.

Ce este o propoziție principală?

O propoziție care nu depinde de nicio altă propoziție din frază și are înțeles de sine stătător.