Seaborgiu (Sg)

Unde se găsește seaborgiul

În 1974, două laboratoare au anunțat acest element la câteva luni distanță. La Dubna, echipa condusă de Iuri Oganesian a bombardat ținte de plumb cu nuclee de crom. În California, cercetători de la Berkeley și de la Laboratorul Național Lawrence Livermore, între care Albert Ghiorso și Glenn Seaborg, au lovit o țintă de californiu cu nuclee de oxigen.

Evaluarea internațională a celor două experimente a găsit convingător doar rezultatul american, așa că descoperirea este atribuită echipei de la Berkeley.

La ce se folosește seaborgiul

Se pot produce doar câțiva atomi de seaborgiu o dată, iar cei mai stabili izotopi cunoscuți durează câteva minute; în afara laboratorului, elementul nu folosește la nimic. Chiar și așa, chimiștii au reușit să obțină câțiva compuși, printre care unul cu monoxid de carbon. Rezultatele confirmă că seaborgiul se comportă asemănător cu wolframul, aflat deasupra lui în grupa 6.

De unde vin numele și simbolul

Elementul a primit numele chimistului american Glenn T. Seaborg, pionier al descoperirii elementelor sintetice. Propunerea a stârnit o dispută, fiindcă Seaborg era în viață: IUPAC a respins-o în 1994, apoi a acceptat-o în 1997. Seaborgiul și oganessonul sunt singurele elemente numite după o persoană aflată în viață la momentul numirii.

Întrebări frecvente despre seaborgiu

Elemente apropiate

Din aceeași grupă (6)

Surse

• PubChem (National Institutes of Health), Periodic Table of Elements
• IUPAC, Periodic Table of Elements
• Numerele de masă dintre paranteze (izotopul cel mai stabil cunoscut): datele despre elemente din Wikipedia în limba engleză, consultate la 11 noiembrie 2026

Datele numerice provin din PubChem (National Institutes of Health). Textele au fost verificate cu articolele de enciclopedie ale elementelor.

Alte instrumente