BAC mate-info: problemă cu funcție și logaritm
Lucrează o problemă de analiză pentru BAC mate-info. Leagă derivata, minimul, limitele și integralele unei funcții cu logaritm, cu verificări explicate.
Înapoi la blog

21 octombrie 2026
6 min citire
Un izomorfism de grupuri este o funcție bijectivă care păstrează operația. La BAC trebuie să verifici separat cele două idei: compatibilitatea cu legile de compoziție și bijectivitatea. Faptul că formula funcției este simplă sau că trimite elementul neutru în elementul neutru nu este suficient.
Lecția vizează profilurile în a căror programă intră morfismele și izomorfismele de grupuri, în special mate-info și științe ale naturii în programa oficială de referință. Verifică programa aplicabilă sesiunii tale și compară nivelul cu subiectele de BAC. Exemplele sunt originale și folosesc funcții elementare.
Pentru grupurile (G, ∗) și (H, ∘), o funcție f: G → H este morfism dacă f(x ∗ y) = f(x) ∘ f(y), pentru orice x și y din G. Devine izomorfism dacă este și bijectivă.
| Etapă | Întrebarea la care răspunzi |
|---|---|
| Domeniu și codomeniu | f trimite fiecare element al lui G în H? |
| Păstrarea operației | cele două expresii sunt egale pentru orice pereche? |
| Injectivitate | valori egale ale funcției impun argumente egale? |
| Surjectivitate | fiecare element din H are un argument în G? |
| Concluzie | sunt îndeplinite toate condițiile? |
Operația din domeniu poate fi diferită de cea din codomeniu. În partea stângă a identității aplici mai întâi operația din G. În partea dreaptă aplici operația din H valorilor funcției. Scrierea aceleiași operații peste tot, fără verificarea enunțului, schimbă problema.
Pe numerele reale definim x ∗ y = x + y − 2. Formula produce un număr real pentru orice pereche reală, deci este lege internă.
Ambele grupări ale a trei elemente dau x + y + z − 4, așadar legea este asociativă. Elementul neutru este doi, deoarece x ∗ 2 = x. Simetricul lui x este 4 − x, fiindcă x ∗ (4 − x) = 2. Legea este și comutativă.
Prin urmare, avem un grup abelian. Codomeniul din prima aplicație este grupul numerelor reale cu adunarea obișnuită, al cărui element neutru este zero. Cele două grupuri au aceeași mulțime suport, dar operații și elemente neutre diferite.
Considerăm f(x) = x − 2. Calculăm f(x ∗ y) = f(x + y − 2) = x + y − 4. Pe de altă parte, f(x) + f(y) = (x − 2) + (y − 2) = x + y − 4.
Identitatea este valabilă pentru orice x și y reale, deci f păstrează operația. Pentru injectivitate, din x₁ − 2 = x₂ − 2 rezultă x₁ = x₂.
Pentru surjectivitate, luăm un număr real arbitrar u din codomeniu. Ecuația f(x) = u are soluția x = u + 2, care este reală. Așadar fiecare u are un antecedent.
Funcția este bijectivă și păstrează operația, deci este izomorfism. Inversa sa este f⁻¹(u) = u + 2. Verificarea neutrului oferă un control suplimentar: f(2) = 0, exact elementul neutru al codomeniului.
Căutăm funcțiile de forma f(x) = ax + b care sunt morfisme între aceleași două grupuri. Parametrii a și b sunt reali.
Avem f(x ∗ y) = a(x + y − 2) + b = ax + ay − 2a + b. Suma f(x) + f(y) este ax + ay + 2b. Egalitatea celor două expresii este echivalentă cu b = −2a.
Prin urmare, toate morfismele din familia afină au forma f(x) = a(x − 2). Nu am demonstrat că orice morfism posibil este afin; am clasificat numai familia de funcții cerută în enunț.
Pentru a diferit de zero, ecuația a(x − 2) = u are soluția unică x = u/a + 2. Funcția este bijectivă și deci izomorfism.
Pentru a = 0, avem f(x) = 0 pentru orice x. Această funcție păstrează operația, dar nu este injectivă și nu este surjectivă pe toate numerele reale. Este morfism, însă nu izomorfism.
Orice morfism de grupuri trimite elementul neutru al domeniului în elementul neutru al codomeniului. În familia afină, condiția f(2) = 0 conduce chiar la 2a + b = 0, aceeași relație găsită anterior.
Totuși, această coincidență nu transformă verificarea neutrului într-un criteriu universal. Pe grupul numerelor reale cu adunarea, funcția g(x) = x² satisface g(0) = 0, dar nu este morfism aditiv.
De exemplu, g(1 + 1) este patru, în timp ce g(1) + g(1) este doi. Elementul neutru este trimis corect, dar operația nu este păstrată. Pentru o demonstrație generală, calculezi identitatea cu două argumente arbitrare.
Funcția h(x) = x², definită pe numerele reale nenule cu înmulțirea și având codomeniul numerelor reale strict pozitive cu înmulțirea, păstrează operația: (xy)² = x²y².
Este surjectivă pe acest codomeniu, fiindcă fiecare u pozitiv are antecedentele √u și −√u. Nu este însă injectivă: unu și minus unu au aceeași imagine. Prin urmare, nu este izomorfism.
Dacă restrângem și domeniul la numerele strict pozitive, aceeași formulă devine bijectivă. Fiecare u pozitiv are acum un singur antecedent admis, √u. Funcția este izomorfism între grupul numerelor pozitive cu înmulțirea și el însuși.
Formula a rămas neschimbată, dar domeniul a eliminat dublarea antecedentelor. Nu discuta injectivitatea fără să precizezi mulțimea pe care este definită funcția.
Funcția p(x) = eˣ trimite numerele reale în numerele strict pozitive. Identitatea e^(x+y) = eˣ·eʸ arată că păstrează adunarea din domeniu sub forma înmulțirii în codomeniu.
Funcția exponențială este strict crescătoare, deci injectivă. Pentru fiecare u pozitiv, x = ln u este real și satisface eˣ = u, deci funcția este surjectivă. Rezultă un izomorfism între cele două grupuri.
Neutrul zero este trimis în unu, iar opusul −x este trimis în e^(−x), inversul multiplicativ al lui eˣ. Aceste relații oferă verificări suplimentare ale compatibilității, fără să înlocuiască demonstrația de bază.
Răspunsuri: b = −6; nu, deși este morfism; antecedentul este șase; inversa este logaritmul natural, definit pe numerele pozitive.
La fiecare exercițiu, numește operațiile din cele două grupuri. Acest pas susține înțelegerea structurii, nu doar memorarea formulei. Pentru verificarea unei demonstrații complete poți apela la un profesor din pagina de meditații la matematică.
Nu. Izomorfismul trebuie să fie și bijectiv. Funcția constantă neutră este un contraexemplu simplu.
Poți demonstra direct că fiecare element al codomeniului are un antecedent unic; aceasta stabilește ambele proprietăți.
Da. Exemplul funcției pătrat arată cum restrângerea domeniului poate schimba injectivitatea.
Official curriculum reference
Official curriculum reference (www.edu.ro)Folosim cookie-uri pentru a îmbunătăți experiența ta pe Hola25. Cookie-urile esențiale sunt necesare pentru funcționarea platformei. Poți personaliza setările pentru cookie-uri de analiză și marketing.
Politica de cookies | Politica de confidențialitateLucrează o problemă de analiză pentru BAC mate-info. Leagă derivata, minimul, limitele și integralele unei funcții cu logaritm, cu verificări explicate.
Rezolvă o problemă cu matrice pentru BAC la științe ale naturii. Leagă determinantul, inversa și sistemele, păstrând valorile singulare ale parametrului.