Pătratul magic 3 pe 3: cum îl rezolvi
Deduci suma cincisprezece și centrul cinci, completezi o grilă și verifici toate cele opt linii. Afli ce transformări păstrează proprietățile.
Înapoi la blog

21 noiembrie 2026
7 min citire
Un număr întreg nenegativ este pătrat perfect dacă poate fi scris ca pătratul unui număr întreg. De exemplu, o sută patruzeci și patru este pătrat perfect deoarece doisprezece înmulțit cu doisprezece dă exact această valoare. Recunoașterea cere o egalitate exactă, nu doar o rădăcină aproximativ apropiată de un întreg.
Poți folosi mai multe metode: identificarea unui pătrat cunoscut, încadrarea între pătrate consecutive sau descompunerea în factori primi. Ultima cifră și unele resturi oferă filtre rapide, însă trecerea unui filtru nu garantează că numărul este pătrat perfect.
Da. Zero este pătratul lui zero, iar unu este pătratul lui unu. Dacă un exercițiu cere pătrate perfecte pozitive, zero este exclus de cuvântul „pozitive”, nu de definiția pătratului perfect.
Un număr negativ nu poate fi pătratul unui număr întreg: atât un întreg pozitiv, cât și opusul său au pătrate nenegative. De exemplu, minus patru înmulțit cu minus patru dă șaisprezece, nu minus șaisprezece.
Pentru o valoare pozitivă care este pătrat perfect există două numere întregi opuse cu acel pătrat. Totuși, rădăcina pătrată principală este cea nenegativă. A spune că nouă este pătratul lui trei și al lui minus trei nu înseamnă că simbolul radicalului din nouă are două valori.
Pentru două mii douăzeci și șase, observi că patruzeci și cinci la pătrat este două mii douăzeci și cinci, iar patruzeci și șase la pătrat este două mii o sută șaisprezece. Numărul propus se află strict între ele.
Nu există un întreg între patruzeci și cinci și patruzeci și șase. Deoarece pătratele cresc odată cu numerele întregi nenegative, nu există un pătrat perfect între două pătrate consecutive. Astfel două mii douăzeci și șase nu este pătrat perfect.
O încadrare prea largă nu ajunge. A spune că un număr este între pătratul lui zece și pătratul lui douăzeci lasă multe posibilități intermediare. Pentru excludere prin această metodă, limitele trebuie să provină din întregi consecutivi.
Diferența dintre pătratele a două numere consecutive are forma:
De la pătratul lui patruzeci și cinci la cel al lui patruzeci și șase adaugi nouăzeci și unu. Într-adevăr, două mii douăzeci și cinci plus nouăzeci și unu este două mii o sută șaisprezece.
Această relație explică și de ce distanțele dintre pătratele consecutive cresc. Nu poți presupune că pătratele apar din zece în zece sau la un alt pas constant. Diferențele sunt numere impare succesive, nu aceeași valoare repetată.
Pentru calculul unui pătrat mai mare, poți folosi un număr apropiat: șaizeci și opt este șaptezeci minus doi. Pătratul este patru mii nouă sute minus două sute optzeci plus patru, adică patru mii șase sute douăzeci și patru. Rezultatul exact confirmă că acesta este pătrat perfect.
Pătratele cifrelor de la zero la nouă se termină numai în zero, unu, patru, cinci, șase sau nouă. Ultima cifră a pătratului unui număr depinde numai de ultima cifră a acelui număr, deci lista oferă un filtru general.
Un întreg care se termină în doi, trei, șapte sau opt nu este pătrat perfect. De exemplu, patru mii cinci sute șaizeci și șapte poate fi respins imediat, fără să cauți rădăcina.
În schimb, șaizeci și cinci se termină în cinci, dar nu este pătrat perfect: se află între șaizeci și patru și optzeci și unu. Ultima cifră admisă înseamnă doar că acest filtru nu a găsit o contradicție.
Dacă un pătrat se termină în zero, numărul ridicat la pătrat era multiplu de zece. Pătratul se termină atunci în cel puțin două zerouri. În particular, un număr precum două sute treizeci nu poate fi pătrat perfect, deși ultima sa cifră apare în lista admisă.
Un întreg par se scrie de două ori un alt întreg. Pătratul său este multiplu de patru. Un întreg impar se scrie de două ori un întreg plus unu; pătratul lui este cu unu mai mare decât un multiplu de patru.
Prin urmare, un pătrat perfect lasă la împărțirea la patru numai restul zero sau unu. Resturile doi și trei exclud posibilitatea. Dar nici acest filtru nu este suficient: opt sute unu lasă restul unu la patru și tot nu este pătrat perfect, fiind între pătratele lui douăzeci și opt și douăzeci și nouă.
Această diferență dintre condiție necesară și dovadă completă ilustrează înțelegerea unei reguli, dincolo de memorare. La final precizează dacă ai demonstrat imposibilitatea sau doar ai eliminat un motiv de respingere.
Pentru un întreg pozitiv, pătratul perfect se recunoaște prin exponenții factorilor primi: toți trebuie să fie pari. Ridicarea unui produs la pătrat dublează fiecare exponent. În sens invers, exponenții pari pot fi înjumătățiți pentru a construi rădăcina întreagă.
Numărul o mie două sute nouăzeci și șase se descompune în doi la puterea a patra ori trei la puterea a patra. Înjumătățind exponenții, obții doi la pătrat ori trei la pătrat, adică treizeci și șase. Pătratul acestuia este chiar o mie două sute nouăzeci și șase.
În schimb, o sută optzeci are factorii doi la pătrat, trei la pătrat și cinci la puterea întâi. Ultimul exponent este impar, deci numărul nu este pătrat perfect. Problema Square Total de la NRICH folosește criteriul exponenților pari pentru a completa un produs până la un pătrat.
Dacă factorii primi sunt încă neclari, reia cum recunoști numerele prime. Criteriul cere descompunerea în factori primi, nu orice descompunere în doi factori.
Pentru o sută optzeci, singurul exponent impar este cel al lui cinci. Înmulțind cu cinci, obții nouă sute, adică treizeci la pătrat. Acesta este cel mai mic multiplicator întreg pozitiv posibil: orice multiplicator care repară exponentul lui cinci trebuie să conțină cel puțin un factor cinci.
Dacă ai mai mulți factori primi cu exponenți impari, îi înmulțești câte o dată. De exemplu, șaptezeci și doi are doi la puterea a treia și trei la pătrat. Multiplicatorul minim este doi, iar produsul devine o sută patruzeci și patru.
Nu este necesar să dublezi întregul număr în toate problemele. La o sută optzeci, înmulțirea cu doi ar face impar și exponentul lui doi, fără să repare exponentul lui cinci. Urmărești fiecare factor separat.
Între două sute și cinci sute, incluzând capetele, primul pătrat este două sute douăzeci și cinci, al lui cincisprezece. Ultimul este patru sute optzeci și patru, al lui douăzeci și doi. Numerele întregi de la cincisprezece la douăzeci și doi sunt opt, deci există opt pătrate perfecte.
Nu trebuie să testezi fiecare număr din interval. Numeri rădăcinile întregi admise. Dacă intervalul ar exclude un capăt care este pătrat perfect, ai elimina și rădăcina corespunzătoare.
Răspunsuri: da, este treizeci și cinci la pătrat; nu, este între pătratele lui paisprezece și cincisprezece; trei, deoarece produsul este trei sute douăzeci și patru; cinci, corespunzătoare întregilor de la cincisprezece la nouăsprezece.
Când discuți o rezolvare cu un profesor de matematică, precizează metoda aleasă și ce dovedește. Un filtru rapid este util pentru respingere, iar o factorizare completă sau un pătrat calculat exact poate confirma răspunsul.
Deduci suma cincisprezece și centrul cinci, completezi o grilă și verifici toate cele opt linii. Afli ce transformări păstrează proprietățile.
Scrii fiecare număr prin zeci și unități. Deduci condiții pentru cifre, verifici unicitatea și tratezi separat zerourile inițiale.